Iar picăm Bacalaureatul?

S-a încheiat prima probă a examenului care, cândva, era considerat examenul maturităţii. Adolescenţii care vor avea, de mâine încolo, destinul ţării în mâini, ne privesc şi ne întreabă, temători, cum să se descurce, pe care drum să meargă. Iar noi, părinţi sau doar prieteni, ne întrebăm, la rândul nostru, care este răspunsul corect la întrebările pe care le auzim. Care-i răspunsul?

A fost ales Ion, pentru proba de limbă şi literatură română. Un subiect simplu, spun mamele care au învăţat, până azi-noapte, subiectele cele mai grele, cu copiii care ştiau cândva să înveţe singuri. Dar nu atât de simplu cât să existe siguranţa că nu vor fi probleme cu aceia care, an de an, au evitat să acumuleze suficiente cunoştinţe sau cu cei care pur şi simplu se feresc, prin originalitate și curaj, de normalitate şi de o adaptare completă la vremurile pe care le trăim.

Liviu Rebreanu, în 2023, într-o Românie care nu mai seamănă deloc nici cu Ion, nici cu Florica, nici cu Ana, nici cu vechile oglindiri ale trecutului. Liviu Rebreanu, în 2023, în anii în care toate costă mai mult decât oricând, în care oamenii mint mai lejer decât oricând, în care tristeţea cea mare ne-a ajuns din urmă pe toţi și-n care cultura nu mai valorează nici măcar cât valora atunci când eran noi mici și ni se părea că a început decăderea.

SPORT Giovanni Becali detonează „bomba” înainte de FCSB-Rapid: Nicolae Stanciu, în Giulești?! „E cea mai bună variantă, trecutul lui nu are importanță”

14:13

SPORT FCSB – Rapid. Elias Charalambous, mesaj înainte de derby. „Asta face diferența”

14:11

Iar la subiectul al doilea, o poezie de Alexandru Vlahuţă, „A mele visuri…”: „A mele visuri risipite,/ Ce-mi umplu inima de jale,/ Le văd în frunzele pălite/ Şi-n pustiirea de pe vale.// De-a pururi sta-vor troienite,/ Sub vremea ce s-așterne-n pale,/ A mele visuri risipite,/ Ce-mi umplu inima de jale!// Copac, când zile fericite/ Îţi vor întoarce iar din cale/ Podoaba ramurilor tale,/ În noapte-or sta mai adâncite// A mele visuri risipite!” De data aceasta, un poem pentru vremurile menționate adineauri. Tristă potrivire în clipa în care pare, cu adevărat, că toate visurile se risipesc, într-un haos general, privegheat de oamenii care ar fi trebuit să aducă soluția salvatoare.

Picăm Bacalaureatul și anul acesta, dacă ținem cont de atmosfera din jurul primei probe. Cu noroc, examenul la limba română a evitat greva generală din învățământ și a prins doar protestul judecătorilor și magistraților, care nu-i afectează în mod direct pe adolescenți, dar care, pe unii dintre noi, îi destabilizează.

Cel mai bine, să nu ne mai băgăm, să nu ne mai intereseze, să ne prefacem indestructibili și să credem că toți copiii noștri sunt mai puternici decât sistemul defect și pot lua examenul de bacalaureat cu mai mult decât cu nota minimă. Până când, peste câteva zile, vin rezultatele și ne dau de înțeles că nici aceasta nu e soluția. Care mai e soluția? Care ne mai e țara?

Răspundeți în maximum 100 de cuvinte.