Corina Drăgotescu: De ce se tem de anticipate, chiar cu riscul de a compromite democrația

Nu credeam că o să văd vreodată AUR și USR în consens. Și, totuși, au făcut și asta. Ambele partide sunt ferme: vor anticipate! PNL, și el, cu juma’ de gură zice „da” și, în final, mai prudent, PSD afirmă că ar fi de acord, dacă nu trece nici premierul nou desemnat. Doar UDMR a zis ”nu” anticipatelor, pe motiv că “ne încurcă și mai mult”.

Cu toate astea, Nicușor Dan refuză anticipatele, deși este unica persoană din România care poate dezamorsa tensiunea socială, prin alegeri înainte de termen. În urma cu trei săptămâni zicea “da”. Apoi i-a ieșit porumbelul din gură și a declarat că organismele financiare internaționale nu doresc anticipate în România.

Sunt atât de încurcați toți că nu mai știi cum să o iei. Un lucru este clar: se produce încă o falie între clasa politică și electorat. După ce au anulat alegerile, la prezidențiale, făcând ilegal un vot care era legal cu o zi înainte, aceeași clasă politică duce în derizoriu instrumentul constituțional al anticipatelor pe motiv că nu se schimbă nimic. De unde știu ei asta? Poate doar dacă mânăresc votul, altfel cum ai ști ce iese? Din sondajele alea care au dat greș de fiecare dată?

Ce mă nedumerește și mai mult decât încrengătura politică este că partidele pro-occidentale sunt primele care nu au încredere tocmai în mecanismele democratice occidentale. Mai exact, în primul dintre ele, cel de bază, alegerile. Democrația în sine nu are o definiție universal acceptată. Studiile serioase identifică totuși trei elemente de necontestat: răspunderea față de electorat a guvernanților, alegerile libere și statul de drept.

O altă componentă modernă, derivată și semnalată în ultimii ani, este participarea cetățenilor la toate procesele de decizie prin folosirea social media. Mai mult de atât, se discută de colaborarea permanentă între putere și opoziție, în ideea că cetățenii unei țări nu trebuie înlăturați de la decizie de către majoritatea câștigătoare.

La noi, social media este demonizată și atribuită doar unui curent politic, considerat de partidele autointitulate pro-occidentale ca fiind destabilizator.

Pe când ne tot suceam noi și urmăream a nu știu câta consultare de la Cotroceni, două țări occidentale – Spania și Austria – au declarat anticipate. Prima, pe un motiv social, criza locuințelor, declanșată de evacuarea unei femei de 87 de ani. Spania pune pe hold în Parlament proiecte de legi asumate în relația cu UE, care sunt foarte puțin populare.

A doua, Austria, se confruntă cu ascensiunea extremismului și cu un scandal generat de partenerul de guvernare, din actuala coaliție, care ar fi primit mită pentru partid de la o persoană considerată a fi pe filiera rusă. Niciuna dintre cele două țări nu a sucombat și nici nu e mai puțin democratică.

Întoarcerea la alegători este o formă de respect. În SUA, Constituția chiar prevede alegeri la mijloc de mandat, tocmai pentru ca parlamentul lor, Congresul, să fie în pas cu opțiunile la zi ale cetățenilor.

Societățile, în ansamblu sunt organisme vii, care evoluează într-o direcție sau alta. Sistemul nostru cu alegeri la patru ani creează rupturi între clasa politică și baza ei din societate. Nu poți cere oamenilor să rămână nemișcați în preferințele lor, mai ales după ce au văzut cât pot guvernanții să ofere și mai ales să ia, în doi ani. Degeaba vorbim de valorile occidentale și democrație dacă le folosesc doar politicienii în scopuri proprii sau nedeclarate public.

Adevărul este că Romania nu este încă o țară consolidată, în alte privințe. Este o țară emergentă care depinde de alții. Când lucrurile merg prost la nivel european și mondial, noi suntem primii afectați. Depindem mult de alții ca să supraviețuim: de economia altora, de banii lor, de Uniunea Europeană și SUA.

S-a văzut pe parcursul acestui an, în programele încropite pentru guvernare, că noi continuăm linia aceasta, care ne va lega și mai mult, cu lanțuri, de alții. S-a vorbit de privatizarea ultimelor unități economice de stat, cele cu pierderi, s-a vorbit de măriri de impozite la case sau alte domenii, rămase încă neatinse și suportabile.

Ce se va întâmpla? Blocajul actual se va menține. În primăvară vom fi de unde am plecat. Alt blocaj.

Ce se poate face într-o țară în care poporul simte că ceva nu e cum trebuie? Păi, primul lucru, alegeri anticipate, ca să nu împingi căruța biciuind, la sânge, pe cei care îți asigură tracțiunea. Ca să fie clar. Tot ce au promis partidele pro-occidentale în campanie a fost doar praf aruncat în ochii electoratului. Au avut dreptate într-o singură privință, că leul se va deprecia, că o vom duce mai greu, că datoriile față de băncile internaționale se vor mări.

E drept, ei au folosit acest tablou ca instrument de atac la adresa adversarilor politici. Și, ce să vezi, au făcut același lucru! PSD și PNL, în diferite combinații guvernamentale s-au împrumutat pe seama țării și mai mult, și mai greu.

Părerea mea este că nu vor anticipate, mai exact Nicușor Dan nu le vrea, ca să nu se descopere toate acrobațiile financiare făcute și pentru că nu înțeleg că modelul vechi de guvernare, fără democrația participativă la actul guvernării, nu mai există.

O țară stabilă, pe picioarele ei, ar avea alt comportament față de electorat și încrederea că, orice ar fi, țara nu se prăbușește și rezistă economic la orice. După ani și ani, mai ales de la Pandemie încoace, România a luat un drum greșit. Marea resetare de după Pandemie a adâncit decalajul dintre țările stabile economic și democratic și scuipă afară, ca o centrifugă, toate țările emergente, încă fragile la capitolul democrație, dar cu potențial de colonie.

Poate nu ar fi rău ca, în cele din urmă, să trecem și noi măcar acest test al supraviețuirii după anticipate. Că oricum economic suntem praf.