Ștefan Popescu: Absența unui om
Un stat se definește nu doar prin ceea ce face, ci și prin ceea ce arată. Ceremoniile militare, precum Ziua Marinei Române, sunt momente în care statul român transmite mesaje atât aliaților, cât și adversarilor, momente în care afișează o imagine despre voința, prioritățile și coerența sa.
Din acest punct de vedere, Ziua Marinei Române, sărbătorită la 15 august, nu este doar o celebrare a tradiției marinarilor, ci și o reafirmare a poziției României într-un spațiu geografic pe care caută să îl mențină în atenția aliaților din NATO.
Tocmai de aceea, absența președintelui României de la ceremonia Zilei Marinei este neobișnuită într-un moment în care statul transmite mesaje despre securitate, armată și apartenență strategică. Este vorba despre semnalul transmis militarilor, aliaților și societății.
În momente de tensiune, așa cum sunt cele de la Marea Neagră și Dunărea de Jos, de contestare a achiziționării portului Giurgiulești (a se vedea interviul oficialului din MAE rus), liderii unui stat, și mai ales comandantul suprem al armatei, nu participă numai la evenimente protocolare; ei ocupă simbolic un loc în arhitectura de securitate a statului. Din păcate, președintele României ignoră toate aceste aspecte. Pentru a doua oară!
Da, atașamentul față de tradiții prin participarea la serviciul religios într-o mănăstire este important și nu trebuie minimizat, dar cred că președintele putea „acoperi” ambele evenimente. Nu numai că putea, era de datoria domniei sale.
Statul român, cetățenii români care privesc cu îngrijorare efectele războiului din Ucraina, mediul economic care suportă, de asemenea, efectele războaielor de la și din apropierea Mării Negre (perturbarea importurilor de țiței din Kazahstan, creșterea costurilor pentru proiectele din Marea Neagră, presiunea fluxurilor logistice ucrainene asupra agricultorilor români, care nu va întârzia să se manifeste), militarii din Forțele Navale Române, militarii din structurile cu atribuții în asigurarea securității apelor României nu meritau o asemenea absență.
După începerea războiului de pe teritoriul Ucrainei, apele românești de la Dunărea de Jos și din Marea Neagră au devenit una dintre principalele linii de contact dintre ordinea occidentală și lumea eurasiatică. Aici se întâlnesc interese militare, energetice și comerciale, iar fiecare gest politic capătă o valoare strategică.
În această ecuație, România nu este doar un stat riveran, ci avanpostul unei lumi în plină recompoziție.
În acest context dificil, plin de necunoscute, coerența mesajului strategic al celor care au roluri instituționale înalte devine o resursă de securitate.
Drumul statalității românești către „marea cea mare” și prezența sa la Dunăre au o memorie lungă, iar gesturile politice sunt înregistrate în aceeași istorie. Din acest punct de vedere, Ziua Marinei nu este doar despre trecutul eroilor marinari și despre tradițiile unei arme.
Este despre viitorul unei țări care ar trebui să înțeleagă că marea este una dintre principalele sale porți către lume. Iar într-o mare disputată, statele sunt judecate nu doar după navele pe care le au, ci și după hotărârea cu care își afirmă prezența. În geopolitică, absențele pot vorbi uneori la fel de tare ca prezențele.