Patrick André de Hillerin: Cum o să dați banii înapoi, băi, borfașilor?

Pe 12 mai 2019, la Iași, PSD a organizat un miting electoral la care a strâns mii de oameni. Așa cum se strâng miile de oameni la toate mitingurile politice declarate: aduși de organizațiile de partid din orașe și comune, dintr-o întreagă regiune, cu transportul asigurat, ba chiar și dându-li-se și ceva de mâncare și apă. Mai erau două săptămâni până la alegerile europarlamentare și 15 zile până la condamnarea la închisoare cu executare a lui Dragnea. Bullyingul la adresa pesediștilor ajunsese în punctul său culminant. După doi ani de „m…e” preamărită de filosoful Liiceanu și luată în brațe de președintele Iohannis, să-i hărțuiești pe pesediști era socialmente acceptabil, ba unii se simțeau chiar obligați să coboare cât mai mult nivelul, în numele unei democrații pe cale de dispariție încă de-atunci.

Ei bine, în acea zi, la Iași, în timp ce participanții la mitingul electoral se retrăgeau spre case sau autocare, niște neisprăviți frumoși, liberi și tineri s-au apucat să arunce înspre pesediștii mai în vârstă cu bancnote de 1 leu și cu monede de 50 și 10 bani. Oamenii luați la țintă cu mărunțiș s-au aplecat și au ridicat banii de pe jos. Și aici a început hăhăiala, tsunami-ul de miștouri fine. Elita națiunii râdea ținându-se de burtă de milogii ăia care se aplecau după un leu sau după 50 de bani. Părea atât de amuzant…

SURSE Nicușor Dan a anulat consultările pe care nu le-a convocat. Până la această oră, partidele nu au fost invitate la Cotroceni, deși președintele se angajase informal că va organiza miercuri consultări și va face o nouă desemnare de premier

20:10

EXCLUSIV George Simion, reacție la Gândul. Liderul AUR a explicat de ce nu a mers în Piața Victoriei la protestul oierilor

19:50

Astăzi, la 7 ani distanță, România, ca țară, este în postura acelor „milogi” din Iași-ul anului 2019. România umblă în patru labe în fața creditorilor, cerșind mărunțiș la dobânzi umilitoare. Vătaful demis acum patru luni și jumătate ne biciuiește nemilos, urlând la noi cu ochii bulbucați: „Deficitul, deficitul!”. Din când în când, mai ales atunci când statul nu-și îndeplinește îndatoririle și nu face plăți asumate, blochează investiții în derulare și pune în pericol funcționarea unor instituții vitale, deficitul pare să scadă. Odată cu el scad: consumul, investițiile, economia, numărul angajaților, încasările bugetare, nivelul de trai. Vestea bună e că mai sunt și lucruri care, în același timp, cresc: taxele și impozitele, șomajul, prețurile energiei și combustibililor, inflația… Există, așadar, un soi de echilibru.

În același timp, la București, „luni, 7 septembrie 2026, a avut loc, la Palatul Cotroceni, ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condusă de către Președintele României, Nicușor Dan […] Consiliul a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036 […] România s-a angajat […] ca, până în anul 2035, să majoreze alocarea bugetară până la 5% din PIB: 3,5% pentru cheltuieli pentru apărare și 1,5% pentru cheltuieli asociate acestui domeniu. […] Totodată, a fost aprobat și Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2044.”

Nu există nici măcar un singur proiect coerent pentru țara asta pe termen mediu și lung, nu există vreun obiectiv serios setat măcar pentru următorii 5 ani, habar n-avem cum și de unde vom mai face rost de bani pentru funcționarea statului până la finalul lui 2026. În schimb, știm exact programul de înzestrare a armatei pentru următorii 18 ani și știm câți bani vom cheltui pentru asta în următorii 10 ani. Este singura certitudine pentru viitor a unei țări care începe să facă eforturi mari să trăiască de pe o zi pe alta. Este surprinzător și este, în mai mare măsură, îngrijorător.

În acest moment nu există o strategie economică în măsură să ne scoată, la un moment dat, la liman cu finanțele publice, dar știm deja că vom cheltui în următorii 18 ani minim 336 de miliarde de euro.

5% din PIB înseamnă, deja, aproximativ 18 miliarde de euro. Ăștia sunt banii pe care trebuie să-i cheltuim anual pentru armată, pentru că „ne-am angajat” la oamenii ăia.

Este o sumă enormă care, în 18 ani, va însemna un total de 336 de miliarde. Mai mult, de fapt, pentru că presupunem că PIB-ul va crește. Mult mai mult, de fapt, pentru că acești 18 miliarde de euro sunt bani pe care îi vom împrumuta integral.

Nu există taxă, impozit, acciză sau vreo altă formă de colectare fiscală prin care contribuabilul să plătească vreo sumă oarecare direct pentru armată, așa cum plătește pentru sănătate sau pentru pensii. Cum banii colectați de stat nu ajung niciodată pentru domenii prioritare (investiții în infrastructură, salariile aparatului de stat, educație etc.) este clar că banii pentru înzestrarea armatei trebuie împrumutați integral. Din cele 18 miliarde de euro, cât înseamnă acum 5% din PIB, 4 miliarde merg către salarii și pensii, și aproximativ 4 miliarde către mentenanță, misiuni, achiziții uzuale (muniție curentă, combustibili, hrană, uniforme, consumabile). Ăștia sunt bani pe care Bugetul ar trebui să și-i permită. Restul de 10 miliarde sunt banii care s-ar duce anual pentru achiziții de armament nou. Enorm și nu neapărat justificat.

În 2026 s-au semnat contracte de achiziții de aproximativ 16 miliarde de euro. Este vorba despre echipamente militare cu durată de viață mare, pe care nu le cumperi în fiecare an. Practic, este imposibil ca o țară ca România să cheltuie 10 miliarde de euro în fiecare an pentru achiziția de armament pe timp de pace. Nu există justificare pentru așa ceva. Și, totuși, „ne-am angajat să facem aceste cheltuieli. Nu pentru o perioadă limitată de timp, ci pentru minim 18 ani, până în 2044 și, probabil, mult după această dată.

Împrumutând anual 5% din PIB pentru a acoperi cheltuielile pentru armată, în 2036 România va mai avea de rambursat aproximativ 254 de miliarde de euro-dolar din aceste împrumuturi, adică încă o dată datoria pe care o are astăzi (aproximativ 235 de miliarde de euro). Cum nu există perspective reale privind scăderea datoriei actuale, putem spune aproape sigur că în 2036 România va ajunge la un prag al datoriei publice de 120%-130% din PIB. Jumătate din această datorie va fi fost provocată de cheltuielile pentru armată.

Din cei 13 oameni care pe 7 septembrie 2026 ne-a pecetluit un viitor atât de crâncen, 8 sunt interimari. De fapt 7, pentru că Predoiu acoperă două locuri. Dintre aceștia 7, 6 au fost demiși în urmă cu 4 luni și jumătate. Ceea ce nu-i împiedică să ne îndatoreze la sânge pe mai multe generații.

6 oameni care nu aveau acest drept, care din niciun punct de vedere nu ar fi trebuit să poată lua aceste decizii, au împins, din nou, România spre previzibil dezastru economic.

De unde veți da înapoi, băi, borfașilor, toți banii ăștia pe care, fără să ne întrebați, v-ați angajat să-i împrumutați și să-i cheltuiți în numele nostru?