Parlamentari ca-n codru, episodul 2: două legi care permit tăierea a jumătate din pădurile României

Publicat: 18 11. 2016, 09:32

Prima dintre aceste bombe cu ceas pentru pădurile din România se referă la modificarea Codului Silvic. La momentul actual, legea interzice trecerea suprafețelor împădurite în categoria terenului intravilan, însă inițiatorul Cătălin Rădulescu, deputat PSD, a propus, mai întâi, schimbarea acestei reguli. Astfel, textul legii prevede permiterea transferului în intravilan a pădurilor, dacă acolo este în construcție un complex turistic. 

„Este interzisă includerea pădurilor în intravilan, cu excepția pădurilor proprietate privată ale persoanelor fizice sau juridice care prin planuri urbanistice sunt destinate pentru realizarea infrastructurii de presări servicii turistice și baze de agrement”, se arată în proiect. 

Ca o pârghie de siguranță împotriva abuzurilor, în prezent, în Codul Silvic se precizează că prin construcția unei platforme dedicate turismului poate fi dislocată definitiv o suprafață de  5% din totalul unei proprietăți, dar nu mai mult de 200 de metri pătrați. Deputatul sugerează, însă, schimbarea prevederii, astfel încât proprietarul să poată defrișa până la jumătate din porțiunea de pădure care îi aparține.

„Suprafața care face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier este destinată numai pentru construcția structurii turistice, accesul și împrejmuirea, și nu poate depăși 50% din suprafața proprietății forestiere”, propun inițiatorii. 

După lansarea ipotezei că, teoretic, jumătate din fondul forestier al țării este în pericol să se transforme în baze de relaxare, parlamentarii s-au gândit și la o măsură compensatorie. Una destul de șubredă, care și-ar vedea împlinite efectele după zeci de ani de catastrofe ce s-ar putea produce din cauza defrișărilor: plantarea de copaci pe o suprafață egală cu cea care a fost distrusă. „Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin împădurirea unei suprafețe egale cu suprafața terenului scos din fondul forestier național”, scrie în textul proiectului. 

Motivul invocat pentru realizarea acestor modificări este faptul că reglementarea aflată în vigoare în prezent împiedică dezvoltarea turismului național, mai ales în ceea ce privește sfera sporturilor de iarnă.

Expunerea de motive detaliază că în România turismul în timpul sezonului estival este deficitar, ceea ce înseamnă că țara noastră ar trebui să se orienteze spre dezvoltarea intensă a turismului montan. Pentru aceasta trebuie, însă, făcute „mici sacrificii” care să dea frâu liber dezvoltării infrastructurii necesare atragerii vizitatorilor străini. Pe aceste argumente s-au bazat deputații, care au hotărât că, întru prosperitatea turismului românesc, sacrificate vor fi pădurile. 

„Strategia națională trebuie să fie bazată pe turismul montan, ceea ce impune scoaterea din circuit a unei suprafețe din fondul forestier, în vederea construirii unor complexuri sau resorturi turistice și de asemenea, amenajarea serviciilor conexe acestora (restaurante, baruri, pub-uri, spa-uri, piscine, pârtii de schi, terenuri de sport și agrement)”, se arată în expunerea de motive. 

Inițiatorii țin însă să ne liniștească: investițiile nu vor determina tăierile abuzive ale pădurilor, ci va fi defrișat „numai atât cât va fi nevoie”. În limita a 50% din suprafața deținută, așa cum, de altfel, am precizat că stipulează textul legii. Aceasta înseamnă că jumătate din pădurile României ar putea fi doborâte în favoarea complexurilor turistice, despre care știm deja că se pot întinde pe sute de metri pătrați, mai ales că, susținute fiind de prevederile legislative, nu vor întârzia să apară. 

„Orice investiție în turismul montan nu va determina tăierea abuzivă a pădurilor, așa cum s-a întâmplat pentru domeniul industrial al lemnului, ci numai cât va fi nevoie pentru construcția complexurilor turistice montane”, se mai menționează în expunerea de motive. 

Pădurile au răsărit în calea Programului „Ski în România”

Al doilea proiect-călău pentru pădurile din România se referă la modificarea și completarea Legii nr. 526/2003, referitoare la Programul național de dezvoltare a turismului „Ski în România”. Inițiator este același Cătălin Rădulescu, alături de alți 13 colegi din Parlament, care insistă că fondul forestier stă în calea pârtiilor de schi și, implicit, a profitului pe care România l-ar putea obține de pe urma celor care și-ar petrece vacanța în țara noastră, ce-i drept, între niște munți mult mai golași. 

„Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, prin această reglementare, blochează implementara proiectelor prin care s-ar putea îndeplini Programul de interes național pentru dezvoltara turismului „Schi în România’, cu componenta principală ‘turism pentru practicarea schiului și a altor sporturi de iarnă’, deoarece, prin natura lor, sporturile de iarnă se realizează cu preponderență în zona montană, ocupată în general de vegetație forestieră”, se arată în expunerea de motive. Practic, acest lucru se traduce prin faptul că tocmai pădurile României, atât de apreciate de turiștii străini, stau în calea unui flux mai mare de oameni care ar putea veni în vacanță în țara noastră. 

Cea mai periculoasă mențiune este, însă, aceea că propunerea dă mână liberă structurilor din administrația locală pe proprietatea cărora se află pădurile să stabilească parteneriate cu diverși investitoril cu caracter public-privat. În acest fel, pădurile ar putea fi înlocuite peste noapte de complexuri aducătoare de profit, precum hoteluri, restaurante, terenuri de sport, baruri sau pârtii de schi, în funcție de interesele economice ale partenerilor privați.

Cu toate că organizațiile de mediu au arătat că aceste modificări ar atrage mari pericole pentru fondul forestier al țării, în expunerea de motive, la categoria „Impactul asupra mediului” se specifică negru pe alb că transformările scontate sunt exclusiv benefice, fără să se facă vreun moment referire la efectele negative pe care le-ar putea avea asemenea schimbări.

„Impactul asupra mediului va fi unul pozitiv, deoarece se vor menține măsurile deja luate sau se vor lua măsuri de conservare și promovare a cunoștințelor tradiționale, în particular a celor legate de utilizarea durabilă a terenurilor, a practicilor de management al resurselor terenurilor, raselor loacale de animale domestice și varietăților de plante cultivate, precum și de utilizarea durabilă a plantelor sălbatice. Se va asigura îndeplinirea în continuare a angajamentelor asumate de țara noastră în procesul de integrare europeană privind acest capitol”, scrie în motivația citată.

Pentru argumentarea propunerii, inițiatorii aduc unele comparații cu alte state europene în care se poartă discuții pe marginea protejării fondului forestier. Exemplul selectat este Austria, o țară în care procentul domeniului împădurit este de circa 47%, adică de aproape două ori mai mult față de aproximativ 27%, cât reprezintă el din totalul suprafeței României. În aceste condiții și în contextul tăierilor ilegale care au atins proporții catastrofale, funcția de conservare a pădurilor devine mult mai importantă decât aceea de producție, cel puțin pe termen mediu. Cu alte cuvinte, dacă pădurile nu există, ele nu pot fi valorificate. Politicienii țin, însă, să demonstreze că această ierarhizare este greșită și trebuie schimbată.

„Cele mai importante funcții ale fondului forestier, în conformitate cu Legea austriacă a pădurilor, adoptată în anul 1975, sunt: de producție, de protecție, beneficii și de recreere. După cum se poate observa, prima funcție a fondului forestier austriac nu este, asemeni statului Român (sic!), aceea de conservare, ci de producție; fondul forestier austriac este văzut în primul rând ca un factor de dezvoltare locală, un element ce contribuie la creșterea investițiilor locale, prin materialul lemnos ce îl produce, prin contribuția la procedurarea energiei”, se arată în expunerea de motive.

„Berusconi de Pitești” și alți doi inițiatori, proprietari peste mii de metri pătrați de pădure

Deputatul care a inițiat proiectele de lege a declarat pentru Digi 24 că a hotărât înaintarea acestor inițiative după ce și-a dat seama că niciun complex turistic din România nu este pe placul său și să nu mai are unde să se relaxeze. „Eu mi-aș dori foarte tare, pentru că sunt și schior, să nu mai mă duc eu să plec – uite cum sunt acum plecat, m-am dus acum în Austria – să stau la mine în țară, unde mă duc eu la mine în țară să schiez sau unde mă duc eu să îmi placă cu familia mea, să nu mai plec să cheltuiesc”.

De altfel, politicianul care a venit cu aceste propuneri este chiar el proprietarul a două hectare și jumătate de teren împădurit, la fel ca și alți doi dintre ceilalți 13 semntari ai proiectului. Cătălin Rădulescu, supranumit „Berlusconi de Pitești”, este deținătorul unor bucăți de teren, mai ales în județul Argeș, unele dintre ele fiind chiar suprafețe forestiere. Astfel, cea mai recentă declarație de avere a deputatului arată că Rădulescu are aproape 5.000 de metri pătrați în comuna Babana din județul Argeș, pădure despre care a declarat anul trecut pentru gândul că „e într-un hău, nu am ce să fac cu ea. Pot s-o donez unei biserici, că eu nu am ce să fac cu ea”. Tot la categoria terenuri – pădure extravilan intră și o altă proprietate tot din Argeș, de această dată în comuna Poiana Lacului, care se întinde pe 20.555 metri pătrați și la care deputatul are o cotă-parte de 50%, aceasta fiind dobândită prin decizia 326/2008 a Tribunalului de Argeș.

Dorel Căprar, un alt deputat care și-a pus și el semnătura pe proiectele de act normativ, are și el un teren forestier în extravilan. Potrivit cele mai recente declarații de avere, deputatul deține 818 metri pătrați de pădure în Sânleani, județul Arad și 46.300 de metri pătrați în comuna Zimand din județul Arad, în care principalele atracții turistice recunoscute la nivel național sunt Pădurea Utviniș și Rezervația Naturală de Platani și Alun Turcesc. 

Anghel Stanciu, tot deputat PSD semnatar al ambelor inițiative legislative, este și el proprietar de pădure. În cea mai recentă declarație de avere, politicianul figurează ca deținând o suprafața împădurită de 5.000 de metri pătrați în comuna Bârnova din județul Iași, la rubrica titularului fiind trecut numele soției sale.

Încercare de modificare a Codului Silvic trasă la indigo

Proiectul este copia fidelă a unei încercări lansate anul trecut, atunci când, prin mai multe amendamente la Codul Silvic, 37 de deputați PSD și un deputat PC au propus modificarea legislației pentru a oferi mână liberă la defrișări integrale deținătorilor de păduri care doresc să ridice baze de agrement în zonele cu pricina. Dintre cei 38 de politicieni, zece aveau ei înșiși în proprietate terenuri forestiere și ar fi putut să se transforme în beneficiarii direcți ai acestor schimbări, după cum a arătat gândul în 2014.

Un raport dat publicității în luna octombrie de Greenpeace România a alarmat întreaga opinie publică după ce a arătat că în țara noastră dispar trei hectare de pădure pe oră și că în fiecare zi se înregistrază 62 de cazuri de tăieri ilegale. Doar în perioada 2013-2014 defrișările au cauzat un prejudiciu de 52,1 milioane de euro (230.937.047 lei). Județele aflate pe lista neagră a hoților au fost, în această perioadă, Argeș (cu 12,85% din totalul cazurilor înregistrate la nivel național), Bacău (cu 7,7%) și Mureș (cu 7,36%). Dintre regiunile țării, Transilvania este principala sursă de lemn pentru tăierile ilegale.

„Subliniem faptul că aceste date nu oferă o imagine completă asupra amplorii reale a fenomenului tăierilor ilegale la nivelul întregii țări, de vreme ce rapoartele guvernamentale indică o medie de 8,8 milioane m3 de lemn extras ilegal anual, dar investigațiile autorităților competente se referă doar la a 16-a parte din cifra mai sus menționată”, a declarat atunci Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România.