Cațavencu și Stresatul, la audieri

Din audierea de dimineață, mi-a rămas în minte imaginea procurorului Ioan Irimie agitând, în fața membrilor  CSM, un volum jerpelit și rostind, apăsat,  nemuritoarele cuvinte: „Domnule prim-adjunct, eu trăiesc în România și populația e nemulțumită de ce se întamplă în România, nu în Spania sau Italia. Eu sunt tras la răspundere de CSM pentru ce fac în România, că toată lumea vorbește de America. Da domnule, sunt de acord, sunt de acord și cu recomandările UE, dar eu vreau să văd o țară curată, și nu erori judiciare și persoane care suferă datorită faptului ca sunt nedreptățiți”. Și, cu această cuvântare, străbătută de o indignare patriotică iscată din senin, dl Irimie, nominalizat la șefia DNA, s-a scos. Adică a evitat răspunsul sincer „Nu știu”, la întrebarea simplă: „Statele din UE au un procent mai mare sau mai mic de achitări decât noi?”, pusă de Daniel Morar.
Faptul că analizele statistice nu se află printre lecturile procurorului Irimie – deși măcar  procentul achitărilor în dosarele DNA ar fi fost normal să-l cunoască – nu-l făcea, neapărat, incompatibil cu funcția la care aspira. Dar modul în care și-a acoperit ignoranța și discrepanțele dintre intențiile enunțate și fapte arată că magistratul clujean ar fi putut reprezenta o alegere nefericită pentru șefia Direcției Anticorupție. Dl Irimie vorbește ca un politician mediocru, în alegeri. Exact ca acesta, când habar nu are de subiect, deviază, rapid, de la el  cu o tiradă a la Cațavencu,  a cărei înălțătoare concluzie – „România să fie bine și tot românul să prospere” – e de necontestat. Iar procurorul candidat se dovedește plin de judecăți minunate, când își mascheză golurile:  „- Sunt multe achitări la DNA, cifric?” (Morar), „ – N-ar trebui să existe sau să se reducă numărul lor” (Irimie). De la o persoană atât de preocupată de eficiența justiției românești, cum s-a declarat candidatul, te-ai fi așteptat la rezultate zdrobitoare. Or, procurorul clujean nu este nici pe departe un campion la abnegație. În trei ani, a întocmit patru rechizitorii, iar, în ultimul an, niciunul, promițând, însă, ca șef, măsuri disciplinare, împotriva procurorilor care nu lucrează mult. Acum, că CSM l-a respins, dl Irimie ar putea să se gândească la o carieră politică: prin verb și stratageme pare croit pentru ea. 
Audiatului de după amiază, Tiberiu Nițu, candidat la funcția de procuror general al României, îi lipsește una din calitățile de bază, incluse-n fișa postului – rezistența la stres. Nesigur pe sine, executând un slalom stângaci printre chestiunile incomode, pe dl Nițu l-au lăsat, repede, nervii, dând impresia că se simte persecutat. A început să vadă insinuări în întrebările procurorilor CSM, să-i ia la rost și să le răspundă agresiv, interpretarea pe care a dat-o mimicii dnei Hăineală („De ce vă strâmbați la mine? Nu e prima oară”) spunând totul despre starea sa de spirit. Domnia sa, respins, de asemenea, cu 5 la 1, are nevoie de un concediu. Stresată s-a declarat și dna Mona Pivniceru, ministrul  Justiției, singura care i-a votat pe cei doi candidați, preferații săi dintr-o listă foarte scurtă, și care, acum, nu prea mai are soluții.  Deși consultatativ, avizul Consiliului este un puternic semnal, transmis clasei politice obișnuite să i se facă pe plac, că desemnarea procurorului general și a șefului DNA nu se mai încadrează, în ceea ce-l privește, în categoria „o simplă formalitate”.