CHESTIA ZILEI cu CTP

CHESTIA ZILEI cu CTP
COADA ȘI CODUL

Ehei, unde sunt cozile de pe vremea lui Ceaușescu!…

Mai întâi că nu se dădea nimic de pomană. Tot ce luai (dacăapucai) – plăteai. Apoi, se născuse o deontologie spontană a cozii- unii țineau rândul altora (existau chiar „rândași” profesioniști,care aveau timp și nevoie de bani și își vindeau la un preț modiclocul din față), alții strigau „Dați câte un chil, să s-ajungă latoată lumea!”, iar forma maximă de organizare morală eradistribuirea de numere de ordine de către inși cu inițiativăcivică. Nu o dată, bătrâni care abia se țineau pe picioare saufemei gravide erau lăsați să treacă în față la îndemnul întregiicozi.

Prin toate aceste reguli ad-hoc de comportare, conștientul șisubconștientul colectiv luptau să păstreze, atât cât se putea,demnitatea oamenilor, să împiedice transformarea lor într-o haităîncăierându-se pe hrană.
Dar produsele nu aveau cod de bare.

Acum, oamenii se calcă în picioare ca să înșface zahăr, ulei,carne tocată, detergenți, haine aruncate lor pe daiboj, toate cucod de bare, căci societatea a evoluat.

E sărăcie mare, dar nu mai mare decât pe vremea lui Ceaușescu.Altceva e mai mare ca atunci. Ceva ce ar face să fie omor și pepungi de plastic goale – numai gratis să fie.

Mă întreb: dacă în loc să fie date de pomană aceste produse, lis-ar cere doritorilor să facă, fiecare după puteri, o oră – două demuncă în folosul comunității, s-ar mai călca lumea în picioare?

Inchide