De ce a câștigat Germania Eurovisionul: își mai permite să-l organizeze

În mod clar, n-a avut cea mai bună piesă. Și, mai mult ca sigur,nici cea mai bună voce. Cum a sintetizat Mihai Trăistariu, „o piesăinteresantă, dar cântată rău, cu o voce banală”. Solistul,îngăduitor, a pus triumful Germaniei pe seama unui „farmecpersonal” al solistei Lena, similar cu cel al lui Alexander Rybak,învingătorul norvegian de anul trecut.

S-ar putea, însă, ca alta să fie explicația rezultatului obținutde juna nemțoaică. Să nu uităm că e criză. Și că, departe de cesperă unii, Europa se reculege, încă, după șocul economic alultimului an. Subiectele momentului sunt falimentul delocimprobabil al Greciei, suferința financiară cronicizată a Spanieiși Portugaliei, diagnosticele deloc îmbucurătoare puse altor țăride pe continent. Anul acesta, câteva țări s-au retras de laEurovision, din considerente legate de bani. Unii competitori aufost cât pe ce să nu poată strânge nici măcar suma necesarăînscrierii, alții s-au împotmolit la bugetele pentru promovare,deplasări și alte cheltuieli legate de concurs. În asemeneacondiții, când până și participarea a fost „sabotată” dedificultățile pecuniare, ce-ar însemna să câștigi Eurovisionul?Costurile pe care le implică o asemenea aventură transformăinstantaneu victoria în dezastru.

Cum ar fi fost să iasă pe locul I Grecia, care primeștetransfuzie de capital de la Germania? Ori Norvegia, care abia ce-aorganizat finala internațională? Sau micile țări ex-sovietice,precum Azerbaidjanul ori Armenia? Un coșmar. Așa stând lucrurile,iată un scenariu pentru amatorii de teorii ale conspirației.Înainte de seara finalei de la Oslo, șefii delegațiilorparticipante s-au adunat în jurul aceleiași mese, căutând răspunsla o singură întrebare: cine-și mai permite să organizezeEurovisionul? Bosniaci și georgieni, azeri și ciprioți, armeni șiportughezi au lăsat ochii în pământ. Nici dinspre România nu s-aauzit nimic. Sârbii și rușii au avut scuza că au câștigat decurând. Nu se face să recidiveze așa rapid. Privirile pline desperanță s-au îndreptat, apoi, către cei patru contribuabili-șefiai Eurovisionului, marile națiuni ale continentului care susținfinanciar fiecare ediție și au asigurat, astfel, un loc în finală.Spania a fredonat aria falimentului. Marea Britanie a avut scuzaorganizării Jocurilor Olimpice, în 2012. Un efort financiar uriaș,pentru care trebuie să pună de pe-acum bani deoparte. Franța a avutbunul simț să nu se arate interesată: la ce piesă sinistră au adusla Oslo, ar fi fost prea de tot să se aleagă cu laurii. Așadar amai rămas Germania. Orgoliul unui fost imperiu e întotdeauna ușorde zgândărit. Dacă nu mai sunt primii nici la politică, nici lafotbal, măcar consolarea că ies fruntași la muzică să le rămânănemților. Vor trofeul Eurovision 2010? Adjudecat!