Mihai Găinușă
06.12.2018
Puterea Gândului

Vin sărbătorile

Vin sărbătorile
Doi bătrânei și o singură pereche de bocanci chinezești. Ieftini! Mihai Găinușă povestește o întâmplare din supermarket de Sărbători

Dar și la noi, oamenii parcă se transformă, totul e împodobit ca în povești, lumea e mai săritoare. Mai ales în trafic, sar unii imediat la bătaie. Dar e pe chestie de psihologie inversă. Te superi, ca să te poți împăca. De exemplu, la un supermarket băgaseră niște bocanci ieftini chinezești. Nici n-am știut că în China au iarnă. Nu de alta, dar cânde eram mic, se găseau doar prezervative chinezești. Dar ei cred că nu le foloseau, că prea au ajuns un miliard.

Și la raionul de chinezării, că la supermarket, bocancii sunt între legume și cereale pentru micul dejun – da’ cred că e tot psihologic, dacă vezi roșii de Olanda și morcovi din Letonia, îți vine să-ți bagi picioarele în el de grânarul Europei – la raionul de chinezării, un tataie proba un aparat auditiv la 49 de lei, la care a auzit o șoaptă între un alt moș și o doamnă cu gluga îmblănită pe cap. Cred că nu și-a dat seama că intrase deja în supermarket sau era fixată cu scoci, nu știu. Și înfofolita îi zice lui bărba-su: „Ia-i, dragă pe ăștia, ce dacă-s cu două numere mai mari, bagi o șosetă mai groasă, ia-i că-s ultimii și-s ieftini”.

Cred că erau 19,99, ceva de vis, chilipir! Trebuie doar, atunci când îi descalți, să nu pui vîrful unuia pe călcâiul celuilalt și să împingi, că-i cade talpa. Oricum, cred că au garanție un număr limitat de pași, ca la aplicația aia unde-ți scrie: felicitări, extraordinar, ți-ai îndeplinit obiectivul de pași! Și tu ai mers doar de două ori cu mobilul în mână, din sufragerie de pe Netflix, până la frigider să împrumuți o bere și apoi la veceu, s-o înapoiezi.

Stați că m-am luat cu spiritul ăsta de Sărbători și nu v-am zis urmarea: odată se repede moșul cu tehnica de ascultare în ureche și înhață celălalt bocanc rămas în standurile alea metalice unde găsești de-a valma cuptoare cu microunde la numai 99 de lei cu stingător de incendii inclus, jucării chinezești din plastic biodegradabil, adică dacă o tragi mai tare din ambalaj se rupe mașinuța, șosete la set: 50 de bucăți – 9,99 – p-astea trebuie să le iei câte două perechi dacă pleci într-o vizită, una pentru dus și una pentru întors. Și acolo te duci la baie să le schimbi, ca să nu se vadă la plecare că ți-a ieșit deja cartoful de deget mare prin vârf-super-calitate, vă zic! Noroc că nu-s ca cele de firmă, pe care să scrie L-stânga și R-dreapta, p-astea poți să le iei cum vrei, numai să nu iei una nouă și alta după prima spălare, că par culori diferite.

Așa… și bătrâneii încep să tragă de bocancul din stand, nevestele sar în ajutor, ridicaseră deja tonul – ce mai! – m-am evacuat de-acolo, că din cauza agitației se ridicase un nor albicios de naftalină din gluga doamnei, cred. Vă zic, ăștia cu supermarketul nici nu mai plătesc dezinsecție.

Un pic m-am întristat, că văzusem în pliant la reduceri – și n-am mai apucat – o ghirlandă de leduri pentru brad, multicoloră – 200 de leduri – 29,99. Mai am acasă, dar cred că sunt garantate doar o încolăcire pe brad și-o descolăcire, că anul următor nu se mai aprind. Nu știu din ce fac firele alea așa subțiri, abia aștept să apară cu încărcare wireless, deși la cum pâlpâie rețeaua Enel, mă și mir că mai rezistă contoarele alea.

În fine, trec cu coșul mai târziu, moșii și băbuțele erau prieteni la cataramă! Cică se cunoșteau „doamna Popescu, dumneata ești, bre? Nu mi-am dat seama, cu gluga aia!” de când stăteau în ’80 împreună, în același bloc din Drumul Taberei, înainte de marea migrare cu ocazia metroului. Povești de viață în supermarket, vă zic.

Singura chestie care mă cam sâcâie e că, exact în plin refren la colindele din difuzoare, „Last Christmas”, se aude vocea aia de doamnă plictisit-profesională: last Christmas I give you my…, un lucrător de la raionul Ornamente, la bancul de probă, vă rog. Cu trusa medicală, vă rog.

 

Inchide