Marea campioană a României a fost uitată: „Ce păcat că nu am știut!”

„Am copilărit în același cartier în care părinții mei stăteau la două blocuri de părinții ei.

Nu am mai văzut-o de mult, dar azi ne-am reîntâlnit în piață.

S-a așezat liniștită la rând, în spatele meu, căutând din ochi produsele de pe tarabă. Eu mi-am luat porția zilnică de roșii proaspete iar ea și-a luat două pungi de fasole. Am mai bântuit puțin prin piață după o legătură de mărar, iar la întoarcere am trecut iarăși prin fața tarabei unde ne-am întâlnit și i-am spus vânzătoarei:

– Astăzi ați avut o zi norocoasă.

– Da?! De ce? mă întreabă nedumerită.

– Mai țineți minte fata care a luat în urma mea două pungi de fasole?

– Da, îmi spune.

– Fata aia este Diana Mocanu.

Nedumerită, vânzatoarea se uită întrebător la mine parcă spunându-mi:

– Cine naibii e Diana Mocanu?

– Fata asta a luat două medalii de aur la înot la Olimpiada de la Sydney, îi spun.

– Da?! Ce păcat că nu am știut! M-aș fi uitat și eu mai bine la ea să o cunosc.

Trăim într-o țară complet defectă.

O țară care își uită valorile și puținii campioni care îi duc numele cu cinste peste hotare. Diana e „nimeni” acum. O știu câțiva prieteni, vecini și oameni din sport.

Diana a fost condamnată la uitare nu numai de statul român ci și de propriul său oraș.

M-am întristat teribil”, scrie Bogdan Tache pe blogul său.

Diana Mocanu, născută în 1984 la Brăila, a luat prin surprindere tot mapamondul când, la doar 16 ani, a cucerit aurul la 100 și 200 de metri spate la Jocurile Olimpice de la Sydney, prima medalie venind „la pachet” și cu un nou record olimpic.

Deși era numită „Nadia a înotului”, Diana Mocanu s-a retras prematur, la doar 18 ani, din cauza epuizării fizice și psihice. Ea locuiește în continuare în Brăila.