30 de ani de la Revoluție | Fost militar din Craiova, rănit la Revoluție: „Vreau să aflu adevărul istoric”

În 1989, Venus Mirea avea 28 de ani și era locotenent major la o unitate militară din Craiova, unde coordona un pluton de militari „teriști”, studenți care făceau 6 luni de instrucție militară. În 17 decembrie, când s-a dat alarma după începerea Revoluției la Timișoara, Venus Mirea nu era în Craiova. Fostul militar povestește că a ajuns în Bănie în 18 decembrie și a primit misiunea ca, împreună cu soldații din plutonul său, să cerceteze împrejurimile pentru a găsi posibili inamici.

Fostul ofițer își amintește că în 22 decembrie a început să se tragă din blocurile situate vis-a-vis de unitatea militară, la care soldații răspundeau și ei cu foc.

„În blocul 42, la etajul 8 se întâmpla, unde un locatar ne-a spus că odată cu venirea noastră în bloc, doi bărbați îmbrăcați în combinezoane negre, de la etajul 8, de la un apartament vecin, au plecat și au fugit pe terasa blocului, pe acoperiș. În timpul acesta, am auzit o împușcătură, mai jos, în scara blocului. Era întuneric în scara blocului. (…) Unul dintre militari a venit din unitate cu muniție, o avea în sacul de merinde și a venit așa… în viteză, pentru a putea să predea muniția. Un altul a interpretat că vine un terorist peste noi. A deschis focul și un glonț i-a intrat în palmă militarului care venise cu muniția. (…) Exista, de ce să n-o spun cinstit, exista teama că vor intra gloanțe în noi”, a povestit, pentru Mediafax, Venus Mirea.

Câteva zeci de minute mai târziu, un glonț venit din întuneric l-a lovit în gât pe fostul locotenent major, care a intrat în comă timp de cinci zile.

„După un sfert de oră de observare, mi-a intrat un glonț în gât. Mi-a intrat pe aici, prin partea stângă și mi-a ieșit prin spate, pe la nivelul vertebrelor T3-T4. Deci, corespunde cu pieptul, la spate. Am căzut. A fost ca și când cineva m-a izbit cu barosul. Am căzut la cel puțin un metru. (…) După care, am fost în comă până în 27 decembrie. În 27 decembrie m-am trezit la spital. (…) Am mai avut o oarecare trezire când eram coborât pe scări. Pe scări am fost coborât de locatari, cu o pătură”, își amintește Venus Mirea.

În 27 decembrie s-a născut a doua oară, povestește revoluționarul, dar misiunea din noaptea de 22 spre 23 decembrie ”89 l-a marcat pentru totdeauna. De 30 de ani încearcă să afle adevărul despre ce s-a întâmplat atunci. În 2015, Venus Mirea a reușit să-l găsească pe unul dintre militarii care-l însoțeau în noaptea în care a fost împușcat și să afle detalii.

„N-am știut mult timp ce s-a întâmplat. Până în 2015, cred, n-am știut ce s-a mai întâmplat din momentul în care m-a lovit pe mine glonțul. Dar voiam să știu. Și timp de 25 de ani l-am căutat pe militarul care a fost alături de mine, că era locțiitor la comanda plutonului. (…) L-am găsit în Norvegia, până la urmă. (…) Mi-a povestit că ăla a fost primul glonț, care m-a lovit. Ulterior, gloanțele, după ce eram căzut jos, se trăgea asupra mea și gloanțele

La 30 de ani de la evenimentele din Decembrie ”89, Venus Mirea are încă multe nelămuriri despre ceea ce s-a întâmplat atunci. La Craiova, conform statisticilor întocmite de asociațiile revoluționarilor, peste o sută de persoane au fost rănite, iar 30 de oameni au murit.

„Eu am participat la o revoluție, nu la o lovitură de stat. E o chestie care mă doare. (…) O parte dintre oamenii noștri, dintre românii noștri, susțin că a fost o lovitură. Ne înjosesc făcând treaba asta. Pe noi ne înjosim făcând treaba asta, că a fost o lovitură. În loc să arătăm că am fost o lumină, că am arătat partea pozitivă a noastră, că am avut curaj, că am avut demnitate, că am avut sacrificiu, noi spunem despre noi că am fost niște nemernici. (…) Generic, pot să spun că trăgătorii erau din această structură de rezistență, structură pregătită anterior pentru a face față oricărui dușman care apărea în țara noastră. Inclusiv populația care ar fi vrut să schimbe conducerea Partidului Comunist, oricine reprezenta un dușman din punctul ăsta de vedere. Și atunci și-au pregătit o apărare comuniștii, prin Legea 14, această «structură de rezistență» de care vorbește și Ceaușescu (…) era făcută după modelul partizanilor din al Doilea Război Mondial, (…) dar erau considerate niște trupe de luptă paramilitare”, a mai spus Venus Mirea.

El așteaptă acum un verdict final în „Dosarul Revoluției”. Este parte în acest dosar, dar nu a cerut niciun fel de despăgubiri. Spune că vrea să afle „adevărul istoric”.

„«Dosarul Revoluției» nu mă interesează din punctul de vedere al justiției. Mă interesează din punct de vedere al istoriei. Să se afle adevărul istoric privitor la ceea ce s-a întâmplat. Vreți să vă spun ce cred eu? Sunt trei inculpați care au o vârstă înaintată și procesul durând mult s-ar putea să se întâmple cu ei ce s-a întâmplat cu ceilalți inculpați. Adică, au fost casate dosarele pentru judecare și ulterior au decedat în mod natural. (…) Sunt parte în acest dosar. Sunt parte vătămată. Se vede că sunt rănit. Sunt paralizat de la piept în jos. Sunt frânt. Sunt într-un cărucior de 30 de ani, însă am preferat să rămân doar parte vătămată. Puteam să fiu și parte civilă, în sensul să cer o despăgubire. Consider că statul român, așa cum e el, și-a făcut totuși datoria față de noi”, a mai spus, pentru Mediafax, Venus Mirea.

În ceea ce privește execuția lui Nicolae Ceaușescu, fostul militar craiovean crede că dictatorul „a primit ce merita”, deși n-a avut parte de un proces echitabil. Revoluționarul consideră că un proces al comunismului ar putea fi făcut chiar și acum.

Foto: caracter ilustrativ