Bullying-ul naște tragedii în România | Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii: Adesea, părinții ignoră fenomenul și îl consideră o parte firească a procesului de creștere și maturizare a copiilor

Redactor:
Adrian Popa
Bullying-ul naște tragedii în România | Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii: Adesea, părinții ignoră fenomenul și îl consideră o parte firească a procesului de creștere și maturizare a copiilor
Bullying-ul, fenomenul extrem de periculos care naște tragedii în România.

Bullying-ul – definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire, care uneori se transformă în violență fizică – există peste tot, dar în România situația este gravă. Țara noastră se situa pe locul trei la nivel european, în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul de către Organizația Mondială a Sănătății.

Am fi tentați să spunem că elevii și copiii de astăzi sunt mai răi și mai needucați decât cei din generațiile anterioare. Acest lucru nu este adevărat. Ei nu sunt vinovați de aceste incidente decât, poate, într-o foarte mică măsură sau în cazuri rare. Bullying-ul este o problemă care pornește de la adulți și poate fi rezolvată doar de către aceștia. Potrivit psihoterapeutului Anca Maftei, de cele mai multe ori copiii reproduc ce văd acasă în mediile lor de viață. Toți putem da o mână de ajutor pentru a corecta situația. „Microcosmosul copiilor reflectă ceea ce se întâmplă în socialul din care suntem cu toții parte. Așa că (soluționarea problemei – n.e.) ține foarte mult de noi, de educația individuală a fiecăruia, de procesul nostru individual de creștere și de armonizare. Trebuie să ne asumăm faptul că ceea ce vedem în exterior face parte și din noi și că poate generăm anumite zone, în societate sau școală, care nu ne plac”, a explicat Maftei, într-un interviu acordat Gândul.

„Primul responsabil de corectarea fenomenului este adultul – părintele, profesorul sau consilierul”, a declarat și Gabriela Alexandrescu (foto), președintele executiv al organizației Salvați Copiii, una dintre cele mai active instituții din țara noastră în combaterea fenomenului.

Ce măsuri concrete ar trebui luate, ce strategii de succes au folosit alte țări și cum poate ajuta fiecare dintre noi la dezvoltarea unei societăți mai bune și mai sănătoase pentru copiii ei sunt câteva dintre temele despre care am discutat cu Gabriela Alexandrescu, în interviul pe care îl redăm, integral, în rândurile de mai jos.

Gândul: Ce măsuri concrete trebuie să ia statul român pentru a combate fenomenul?

Gabriela Alexandrescu: Având în vedere schimbările legislative, sistemul educațional este chemat să formuleze proceduri de prevenire și combatere a bullying-ului astfel încât acestea să fie preluate la nivelul școlilor prin planuri proprii de intervenție în cazurile de violență identificate în spațiul școlar. La nivel de principiu, toată lumea este de acord cu faptul că rolul directorului, consilierului școlar și al responsabilului grupei/clasei de preșcolari/elevi este fundamental, însă, în lipsa unui model ori a unui ghid de implementare a procedurilor propuse și a implicării directe a reprezentanților elevilor și părinților, acestea vor fi dificil de replicat. De aceea, devine necesar un cadru general de intervenție, ușor de aplicat și pe înțelesul tuturor celor care vor contribui la implementarea lui, adulți și copii, și a cărui adaptare să fie posibilă în funcție de nivelul preuniversitar, dimensiunea unității de învățământ și intensitatea fenomenului de bullying.

În prezent, Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar nu face vreo referire la bullying, dar prevede mai multe structuri care au sarcina prevenirii violenței în școli. Iar Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității, înființată la nivelul tuturor unităților școlare cu personalitate juridică, este nefuncțională în cvasitotalitatea școlilor. Deși are în responsabilitate preluarea sesizărilor privind bullying-ul între elevi, conform consultărilor realizate de Salvați Copiii, copiii nu apelează la această comisie din simplul motiv că nu știu de existența ei, un indicator serios al inactivității în aria faptelor de violență.

Folosind experiența acumulată în proiectul pilot desfășurat de Salvați Copiii în Târgoviște, considerăm că orice strategie anti-bullying la nivelul școlii trebuie să pornească de la următoarele abordări specifice:

A. Implementarea riguroasă a unui plan anti-bullying la nivelul fiecărei grădinițe ori unități școlare prin: stabilirea și respectarea mecanismelor de identificare, raportare și soluționare a situațiilor de bullying și evaluarea anuală a impactului înregistrat la nivelul școlii;

B. Asigurarea consilierii psihologice prin crearea unei rețele de consilieri școlari, adecvată la numărul de elevi și, pentru școlile din mediul rural, la distribuția geografică;

C. Includerea în mecanismele anti-bullying a elevilor, ca actori importanți în prevenirea și semnalarea faptelor de bullying și în derularea activităților de informare și prevenire.

D. Participarea părinților în dezbateri și sesiuni de informare organizate de școli, susținerea demersurilor unităților școlare și asumarea propriilor responsabilități cu privire la fenomenul de bullying.

Referitor la un mecanism concret de prevenire și de combatere a bullying-ului în școli, consiliille lor de administrație ar trebui să pună în discuție numirea unui Grup de acțiune anti-bullying al școlii din care vor face parte:

• directorul sau directorul adjunct al unității

• consilierul școlar

• unul sau trei cadre didactice, ca persoane de referință anti-bullying

• doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor

• părinți.

Gândul: Aveți cunoștință de strategii de succes folosite în alte țări pentru corectarea fenomenului?

Gabriela Alexandrescu: Abordările de succes care apar în orice dezbatere pe tema soluțiilor de stopare a fenomenului de bullying și de crearea a unui climat școlar în care violența, în orice formă de manifestare, este descurajată sistematic sunt programul Olweus de prevenire adoptat de instituțiile din Suedia încă din 1994, modelul finlandez KiVa și modelul bazat pe participarea directă a agresorului la remediere ori la împăcarea cu victima, numit „The Shared Concern Method”.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului (POPB) pornește de la constatarea că într-un „cerc de bullying” tipic sunt implicați mai mulți protagoniști ale căror roluri jucate în desfășurarea conflictului nu sunt statice, ele schimbându-se în mod dinamic între elevii care interacționează. Propunând patru niveluri de intervenție (școală, clasă, nivel individual și comunitate), obiectivele programului vizează restructurarea mediului social al copilului la școală și construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților. Modelul de prevenire a bullying-ului ce implică întreaga școală, se bazează pe patru principii cheie care ar trebui respectate de către toți adulții:

1. Căldură, interes pozitiv și implicare în sprijinirea elevilor

2. Limite ferme pentru comportamentul inacceptabil

3. Folosirea cu consecvență a consecințelor negative, atunci când sunt încălcate regulile

4. Modele pozitive.

Această abordare ce implică întreaga școală arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună și gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor. Efectele pe termen lung ale programelor fundamentate pe principiile Olweus arată o scădere a riscului de a deveni victimă a hărțuirii ori agresiunilor repetate cu cel puțin 28%, o diminuare raportată de școli cu privire la comportamentele antisociale (furt, vandalism, absenteism, altercații etc.) și o îmbunătățire a climatului general al școlii și a rezultatelor elevilor.

Modelul finlandez KiVa

Programul școlar antibullying KiVa (acronimul pentru „Kiusaamista Vastaan”, care înseamnă în limba finlandeză „against bullying”) a fost dezvoltat de Universitatea Turku cu sprijinul financiar al Ministerului Educației și Culturii din Finlanda. În prezent, 75% din totalul școlilor primare și al liceelor din Finlanda au aderat la acest model, adică 2.260 de unități școlare.

Programul KiVa, care cuprinde acțiuni universale și acțiuni țintite pe intervenție, se concentrează asupra martorilor și asupra modalităților prin care ei pot contribui la oprirea bullying-ului, susținerea victimelor, raportarea situațiilor cadrelor didactice ori prin refuzul de a încuraja și susține agresorul. Derularea programului include activități (dezbateri, exerciții role-play, focus-grupuri, joc video, filme, postere în toate clasele) care vizează influențarea normelor grupurilor, educația copiilor pentru comportamente constructive și responsabile, învățarea autocontrolului pentru a nu deveni agresori și încurajarea lor de a interveni și ajuta victimele bullying-ului.

În fiecare școală, se creează echipe antibulllying (ușor de identificat prin vestele specifice sau alte simboluri) formate din trei cadre didactice și responsabilul clasei, care pot interveni în orice moment al zilei. Aceste echipe organizează pentru elevi, anual, 20 de ore de pregătire și informare având următoarele obiective:

– Sensibilizarea cu privire la rolul pe care grupul de elevi îl poate juca în declanșare și oprirea situațiilor de bullying;

– Creșterea empatiei față de victime;

– Promovarea în rândul copiilor a strategiilor de susținere a victimelor.

Evaluările cu privire la efectele pe termen lung asupra copiilor au arătat o creștere a atractivității școlii și o reducere a cazurilor de anxietate ori depresie, inducând o schimbare a ambianței școlare. 98% dintre victimele care au interacționat cu echipele KiVa din școli au declarat că situația lor s-a ameliorat semnificativ.

Metoda „Preocupării Împărțite/Partajate” (Shared Concern Method)

Creată de Anatol Pikas, profesor de psihologie suedez, și folosită în numeroase țări, precum Suedia, Spania, Scoția, Australia și Franța, această metodă completează celelalte intervenții în cazurile de bullying și reprezintă o abordare nepunitivă prin încurajarea elevilor de a găsi împreună o soluție de remediere sau împăcare sub îndrumarea unui specialist pregătit în acest sens.

Metoda acționează asupra calității relațiilor dintre elevi, prin comunicare, stimularea empatiei, a încrederii reciproce și prin evitarea aplicării de sancțiuni agresorului care este pus în poziția de îndreptare a problemei create și autocorectare a comportamentului său și determinat să-l preocupe situația victimei.

Din punct de vedere metodologic, metoda urmărește îndepărtarea efectului de grup, caracteristic bullying-ului, prin reindividualizarea fiecărui membru al acestuia. Ea constă în organizarea de întâlniri individuale cu autorul actelor de bullying, apoi cu ceilalți membri mai activi ai grupului, în care autorul și susținătorii lui sunt chemați să stabilească singuri ce ar putea să facă pentru ca victima să nu se mai simtă amenințată, ceea ce înseamnă că pentru soluțiile propuse vor fi responsabili. După aceste prime întâlniri, mediatorul adult va discuta cu victima pentru a explora situația din perspectiva ei și pentru a-i oferi ajutorul necesar. La final, are loc întrevederea între agresor/agresori și victimă în care cei acuzați de bullying propun soluțiile lor elevului asupra căruia au fost comise actele de bullying. Întâlnirile se desfășoară până când se constată că agresiunile ori amenințările încetează, iar victima consideră că nu mai sunt probleme.

Metoda a fost utilizată în 60% din școlile australiene și 5% din școlile britanice, rata eficienței opririi bullying-ului între elevi fiind de 3,83 la 5 cazuri, respectiv 4,14 din 5 cazuri, fiind considerată metoda cu cel mai puternic impact pozitiv asupra relațiilor între elevi.

Gândul: Ce trebuie să facă părinții astfel încât copiii lor să nu fie agresați sau să nu devină agresori?

Gabriela Alexandrescu: Familia are o influență majoră asupra modului în care copilul se dezvoltă, pe de o parte, prin valorile și principiile pe care le promovează, și, pe de altă parte, prin calitatea relațiilor existente în sânul acesteia.

Un copil dintr-o familie în care sunt valorizate toleranța, respectul, empatia etc, și în cadrul căreia sunt manifestate comportamente concrete ce susțin aceste valori, va fi capabil să promoveze mai departe aceste valori, deoarece va replica în relațiile lui cu ceilalți aceleași valori pe care le-a experimentat în cadrul familiei. De asemenea, copilul dintr-o familie în care părinții reușesc să construiscă relații pozitive, reușesc să se conecteze emoțional, să privească cu înțelegere și empatie nevoile de dezvoltarea ale acestuia, va fi capabil să empatizeze și să se conecteze la suferința celor din jurul său, deoarece și el a experimentat acest lucru.

Invers, într-o familie în care sunt valorizate dominarea, puterea, critica, competiția excesivă, crește probabilitatea ca și copilul să manifeste tendințe asemănătoare, fără a ține cont de comportamentele prin care manifestă, în mod concret, aceste valori. Totodată, un copil care a experimentat în familie neglijarea și abuzul, va avea aceeași tendință de a abuza și de a fi nepăsător față de situația vulnerabilă a celor din jur, fiind încapabil să rezoneze cu suferința emoțională a acestora.

Pe lângă acesti factori din cadrul familiei care pot favoriza apariția și „supraviețuirea” fenomenului de bullying, la fel de importantă este și atitudinea părinților atunci când se confruntă cu acest fenomen. Adesea, părinții ignoră bullying-ul și îl consideră o parte firească a procesului de creștere și maturizare a copiilor, fără să cunoască posibilele consecințe negative. Cercetările psihologice în acest domeniu au arătat că, pe termen scurt, victimele manifestă un interes tot mai scăzut pentru școală, adesea exprimat prin scăderea rezultatelor la învățătură, uneori ajungându-se până la abandon școlar. Pe termen lung, bullying-ul este un predictor pentru instalarea tulburărilor anxioase (inclusiv sindrom de stres posttraumatic) sau a tulburărilor depresive. Iar în ceea ce-i privește pe agresori, s-a descoperit o legătură semnificativă între comportamentele de bullying, manifestate în copilărie și adolescență, și tulburările de adaptare, comportamentul delicvent și comportamentele de risc (consum de substanțe etc.), manifestate la maturitate.

Așadar, este foarte important ca părinții să fie vigilenți și să identifice cât mai rapid semnele care pot conduce către identificarea bullying-ului:

– Ajunge acasă cu lovituri, vânătăi, tăieturi sau alte răni pe care refuză să le explice sau nu poate să le explice;

– Își modifică traseul către, și de la școală (pentru a-și evita colegii) sau pleacă la școală mai devreme sau mai târziu decât ora obișnuită;

– Are dificultăți cu temele de casă și are note mai mici decât de obicei;

– Vine acasă cu obiectele personale distruse;

– Are schimbări emoționale sau comportamentale (liniștit, retras sau dimpotrivă, iritat, agitat), în rutina de joc sau felul în care folosește internetul și rețelele sociale;

– Devine neliniștit când este întrebat ce se întâmplă la școală și exprimă neîncredere în forțele proprii;

– Se izolează, se retrage din interacțiunile cu familia;

– Îi este teamă să meargă la școală și caută pretexte să lipsească de la școală (acuzând dureri de cap sau stomac, răceli etc.);

– Merge la toaletă doar acasă (evită sa meargă la școală căci acolo, fără supravegherea adultului, se întâmplă cele mai multe din comportamentele de bullying).

Părinții trebuie să ia în serios plângerile copilului cu privire la comportamentele de bullying deoarece este modul în care reușesc să transmită copilului că ceea ce experimentează el nu este normal și că nu este singur. Sentimentul de singurătate și neputință în astfel de situații poate fi mai devastator decât hărțuirea în sine. Copilul are nevoie de cineva care să îi fie alături, să îl sprijine, să îl înțeleagă și să-i ofere validare. Dacă părinții suspectează că copilul este victimă a bullying-ului, ei trebuie să anunțe școala în cel mai scurt timp posibil. Odată informate, cadrele didactice ar putea monitoriza mai atent comportamentele copiilor și ar putea lua măsurile necesare pentru a le garanta siguranța. Consilierul sau psihologul școlar ar putea, de asemenea, să ajute copilul sau să refere către un serviciu specializat de asistență psihologică. Părinții pot ajuta copilul să stabilească și să repete împreună cu copilul ce poate să spună și să facă dacă este pus în astfel de situații: fie cere, calm și ferm, stoparea comportamentului care îl deranjează „Încetează! Lasă-mă în pace!”; fie solicită ajutorul anumitor prieteni; fie apelează la ajutorul unui adult. Copilul victimă trebuie încurajat să participe la activități în afara școlii, unde își poate face prieteni care să-l ajute sau unde poate dobândi anumite abilități sociale care vor fi transferate în contextul școlar. Într-o situație de bullying, părinții, cadrele didactice, consilierul școlar trebuie să formeze o echipă în combaterea bullying-ului prin întocmirea unui plan de acțiune, cu pași concreți în vederea rezolvării situației. Participarea părinților la întâlnirile din cadrul școlii pe tema bullying-ului este extrem de importantă. Fără o implicare activă, constantă și focusată pe soluții a părinților, fenomenul de bullying nu va putea fi prevenit și combătut.

Gândul: Cum pot ajuta ceilalți membri adulți ai societății? După cum ați spus și dumneavoastră, primul responsabil de corectarea fenomenului este adultul.

Gabriela Alexandrescu: Familia și școala, ca două componente ale societății, au o oarecare influență asupra valorilor și principiilor după care societatea se ghidează. Dar și societatea, la rândul său, reușește să aibă o influență asupra valorilor și principiilor din cadrul familiei și școlii. Dacă există același set de valori pozitive (respect, toleranță, grijă, curaj etc), la nivelul celor trei paliere (familie, școală și societate), această influență multiplă, prin efectul său de potențare, sedimentează acele obișnuințe comportamentale pozitive ale copiilor ce vor acționa ca factori individuali de prevenire și combatere a bullying-ului. Astfel, dacă la nivelul familiei, școlii și societății este promovat respectul față de ceilalți prin acțiuni și comportamente conștiente, concrete și consecvente, atunci această valoare va face parte din ființa copilului și va fi manifestată de către acesta în toate contextele lui sociale.  

Adesea, aceste valori sunt doar exprimate verbal de către adulți (părinți, cadre didactice, diferiți membrii ai comunității etc.), dar nu și manifestate comportamental. De exemplu, un părinte care face remarci „acide” la adresa unui cadru didactic, în fața copilului, nu promovează respectul față de celălalt. Un cadru didactic care critică sarcastic efortul unui elev, nu promovează respectul față de celălalt. O persoană publică care denigrează o persoană sau o categorie socială, nu promovează respectul față de celălalt. În fața unor astfel de mesaje duale de tipul „una spunem și alta facem” copilul devine confuz și, de obicei, alege să manifeste comportamentul observat și nu ceea ce i s-a comunicat că ar fi bine să facă. Alege să manifeste acele comportamente care sunt valorizate implicit de societate (dominare, putere etc.), nu acele comportamente care sunt doar exprimate verbal, dar nepracticate (toleranță, grijă etc.). Societatea, prin valorile pe care le promovează în mod implicit și explicit, poate avea un impact major în reducerea comportamentelor de bullying.

Gândul: Este mai periculos cyberbullying-ul decât bullying-ul? Psihologii susțin că că acest lucru este adevărat, deoarece pe internet lipsește interacțiune umană, care atenuează de multe ori duritatea mesajului.

Gabriela Alexandrescu: Atât cyberbullying-ul cât și bullying-ul sunt două fenomene la fel de periculoase. Însă periculozitatea lor este diferită deoarece ele apar în contexte diferite. Cyberbullying-ul poate fi definit ca bullying-ul realizat prin diferite dispozitive mobile sau prin internet. Uneori, el poate fi mai neplăcut decât bullying-ul, deoarece are un impact social mai mare, adică mesajul menit să rănească ajunge la mai multe persoane, într-un timp foarte scurt. Deoarece mesajul rămâne online, iar victima nu are niciun control asupra acestui lucru, poate produce un disconfort emoțional semnificativ. De asemenea, anonimatul agresorului reprezintă și el un factor care poate accentua sentimentul de neputință și de nesiguranță.

Programele educaționale în școli și în mediul online (de tipul „Ora de Net” – susținut de Salvați Copiii), prin intermediul cărora copiii, părinții și cadrele didactice pot cunoaște atât riscurile din mediul online dar și metodele prin care aceste riscuri pot fi combătute, pot contribui semnificativ la reducerea incidenței cyberbullying-ului.

Gândul: Cunoașteți programe de succes anti-bullying implementate în școli din România?

Gabriela Alexandrescu: În perioada octombrie 2018 – aprilie 2019, Salvați Copiii a implementat în municipiul Târgoviște proiectul pilot „Școli fără bullying”. Proiectul a avut la bază experiența de peste 10 ani a specialiștilor Salvați Copiii în ceea ce privește combaterea oricărei forme de violență îndreptate împotriva copilului, prin intermediul unei abordări multidisciplinare.

Ideea fundamentală a proiectului a constat în modificarea climatului social în care copiii/elevii se dezvoltă și cresc. S-a urmărit crearea și dezvoltarea unui climat școlar pozitiv, bazat pe un set de principii și valori menit să descurajeze comportamentele agresive în rândul copiilor și să încurajeze comportamentele care denotă toleranță, respect, curaj și grijă față de celălalt. Acest lucru a fost posibil prin creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru sănătatea emoțională a copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre didactice, consilieri școlari, părinți, elevi. De asemenea, un alt factor important ce a contribuit semnificativ la modificarea climatului școlar a fost dezvoltarea nivelului de competențe ale actorilor cheie implicați – cadru didactic, consilier școlar, elev, părinte, în identificarea, recunoașterea și gestionarea bullying-ului în mediul școlar. S-a avut în vedere dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor, precum și schimbarea perspectivei pe care o au adulții asupra fenomenului de bullying (profesori, părinți etc). Și, nu în ultimul rând, s-a avut în vedere importanța participării copiilor în elaborarea strategiilor și soluțiilor pentru eliminarea comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice ale fiecărei școli.

O analiză preliminară a rezultatelor proiectului pilot de la Târgoviște demonstrează o evoluție pozitivă în ceea ce privește combaterea fenomenului de bullying. Aproximativ 70% dintre copiii chestionați au afirmat că au observat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește reducerea comportamentelor de bullying din clasa/școala lor.

Gândul: Ce programe derulează Salvați Copiii în acest sens, acum? Ce planuri de viitor aveți, în acest domeniu?

Gabriela Alexandrescu: Salvați Copiii a lansat, în luna aprilie a acestui an, o nouă campanie de combatere și prevenire a bullying-ului Alege să te opui bullying-ului. Principalele obiective ale campaniei sunt:

– Conștientizarea nivelului crescut de manifestare a comportamentelor de bullying între copii, precum ș­i a consecințelor negative dramatice pe care bullying-ul le are asupra dezvoltării emoționale a copiilor.

— Con­știentizarea nevoii de intervenție integrată ­școală-familie-copil, în vederea creării unui climat pozitiv în ­școală, dar și pentru gestionarea corectă și sănătoasă a comportamentelor de bullying;

– Îmbunătățirea capacității de răspuns a școlilor, în colaborare cu Ministerul Educației, prin adoptarea unor mecanisme de prevenire și intervenție în diminuarea fenomenului de bullying, flexibile și adaptate la specificul și dimensiunea fiecărei școli.

În cadrul acestei campanii Salvați Copiii colaborează cu instituțiile publice (Ministerul Educației, Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională etc.) în vederea îmbunătățirii documentelor strategice care reglementează activitățile educaționale, astfel încât școala să devină un mediu sigur pentru educarea și dezvoltarea copiilor.

Plecând de la rezultatele unui proiect pilot implementat în 40 de școli și licee din județul Dâmbovița, Salvați Copiii și-a propus să intervină, în perioada aprilie 2019-iulie 2020, în 50 de școli la nivel național. Intervenția constă în crearea și formarea unor grupuri de lucru la nivelul fiecărei școli. Aceste grupuri au o responsabilitate directă în ceea ce privește prevenția bullying-ului, adică crearea unui climat social pozitiv, dar și în ceea ce privește intervenția, adică elaborarea și implementarea unor strategii clare și eficiente de evaluare, raportare, monitorizare și intervenție în situații specifice de bullying. Grupul de lucru format din director, consilier școlar, 2-3 cadre didactice, 3-4 copii, 3-4 părinți și diferiți membri ai comunității desfășoară activități de reducere a fenomenului de bullying pe tot parcursului anului școlar. Din experiența Salvați Copiii a reieșit că numai prin implicarea continuă a tuturor actorilor implicați în actul educațional, fenomenul de bullying poate fi redus. Prin intermediul activităților desfășurate de aceste grupuri de acțiune, Salvați Copiii își propune să mobilizeze în lupta anti-bullying peste 10 000 de copii, 2000 de profesori, 70 de consilieri școlari, 150 de directori și 5000 de părinți.

Totodată, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor publicului larg în vederea combaterii fenomenului de bullying, Salvați Copiii a lansat platforma online www.scolifarabullying.ro. Pe această platformă pot fi găsite sfaturi utile pentru copii, părinți și cadre didactice, precum și o hartă a bulying-ului, unde se poate atrage atenția asupra unor situații concrete de bullying și unde un speciliast oferă consiliere specializată.

Inchide