Livia Stanciu, opinie separată la revocarea lui Kovesi
„Nu se poate pune în discuție existența unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Guvernul României, ca urmare a inexistenței între cele două autorități publice a unui raport juridic în privința gestionării carierei procurorilor. Guvernul României, în materia revocării procurorilor din funcțiile de conducere de la nivelul Parchetelor de rang înalt, nu are atribuții, nici de rang constituțional și nici de rang legal. În lipsa unor atribuții ale Guvernului României în ceea ce privește cariera magistraților, instanța de contencios constituțional, în prezenta cauză, nu a avut, practic, ce să analizeze, nici sub aspectul conținutului și nici sub cel al întinderii unor atribuții care nu există, astfel că nu a putut constata că Președintele României și-ar fi arogat competențe care potrivit Constituției sau legii să fi aparținut Guvernului”, explica Livia Stanciu în opinia separată.
De asemenea, Livia Stanciu arată că, așa cum ministrul Justiției are puterea de a aprecia prin raportare la criteriile de lege, dacă un procuror cu funcție de conducere și-a exercitat corespunzător atribuțiile manageriale și președintele României poate să aibă o evaluare, ținând cont și de avizul CSM.
„Așa cum Ministrul Justiției are puterea de a aprecia, prin raportare la criteriile prevăzute de lege, menționate mai sus, dacă procurorul cu funcție de conducere și-a exercitat necorespunzător atribuțiile manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale, tot astfel, și Consiliul Superior al Magistraturii, atunci când evaluează propunerea de revocare formulată de Ministrul Justiției trebuie să țină cont de aceleși criterii prevăzute de lege și să își formuleze opinia de specialitate, sub forma unui aviz consultativ, astfel încât acest aviz să fie în conformitate cu legea. În mod identic, Președintele României trebuie să țină cont în luarea deciziei proprii, tot de criteriile prevăzute de lege, precum și de conținutul celorlalte două operațiuni administrative realizate de Ministrul Justiției (propunerea), respectiv de CSM (avizul)”, mai spune Livia Stanciu.
Aceasta mai subliniază în opinia separată că art. 54 alin.(4) din Legea nr.303/2004 are un înțeles de sine stătător și nu creează confuzii, deoarece, se mai arată în opinia sa, textul face referire clară la înaintarea unei propuneri de revocare a procurorului-șef DNA de către Ministrul Justiției, „după care stabilește competența, atribuția subsecventă a CSM de avizare a propunerii, pentru ca, în final, să stabilească decidentul, respectiv autoritatea care are competența să dispună sau nu revocarea Procurorului-șef, iar această autoritate publică este reprezentată de Președintele României”.
„Propunerea Ministrului Justiției de revocare din funcție are natura juridică a unei operațiuni administrative și nu poate avea natura juridică a unui act administrativ, manifestare unilaterală de voință care prin ea însăși dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la propunerea înaintată de Ministrul Justiției reprezintă o opinie de specialitate a autorității publice de rang constituțional care îndeplinește rolul de garant al independenței justiției. Președintele României încheie procedura de revocare din funcție a Procurorului-șef DNA prin adoptarea unui act administrativ: fie decret de revocare, în condițiile în care dă curs propunerii Ministrului Justiției; fie prin refuzul de a emite un decret de revocare din funcție, în condițiile în care decide să nu dea curs propunerii Ministrului Justiției. Ca atare, Președintele României emite un decret, ca act administrativ, numai în situația în care dă curs propunerii Ministrului Justiției, în sensul revocării din funcția de conducere a persoanei pentru care ministrul a solicitat revocarea”, a mai spus Livia Stanciu în opinia separată.
În sursa citată se mai precizează că nu există niciun temei pentru care a fost eliminat dreptul de apreciere a Președintelui statului în procedura de revocare a procurorilor.
„În opinia noastră, nu există niciun temei pentru care a fost eliminat dreptul de apreciere și de examinare al Președintelui statului în procedura de revocare a procurorilor din funcțiile de conducere de la nivelul parchetelor de rang înalt și de a fi astfel obligat să accepte orice propunere de revocare formulată de Ministrul Justiției. Este de fapt o golire de conținut a atribuțiilor Președintelui statului, sub acest aspect. Dreptul Președintelui statului de a refuza motivat propunerea venită din partea Ministrului Justiției reprezintă o garanție suplimentară că se păstrează independența procurorilor (…) În cadrul procedurii de revocare a Procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Președintele României a pronunțat o hotărâre, în sensul nerevocării din funcție a acestuia, încheind, finalizând practic procedura declanșată de Ministrul Justiției, astfel că nu poate fi pusă în discuție problema creării de către Președinele statului a unui blocaj instituțional”, se mai precizează în opinia separată.