Motivarea deciziei privind colaborarea cu Securitatea în cazul lui Irinel Columbeanu: nu s-a limitat la a denunța persoane

„Informațiile furnizate de intimatul-pârât prin notele informative, referitoare la aspecte legate de preocupările, opiniile și anturajul persoanelor vizate, întrunesc condiția privind denunțarea unor atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. (…) Este relevantă împrejurarea că, în cuprinsul notelor informative, intimatul-pârât nu se limita să reproducă opiniile persoanelor denunțate, ci califica manifestările acestora, trăgând concluzia că au o atitudine ostilă regimului comunist și orânduirii socialiste ori că nu sunt atașate politicii partidului”, potrivit motivării deciziei definitive, din 15 octombrie 2014, a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).

Instanța supremă a constatat că în urma acțiunilor lui Irinel Columbeanu a fost îngrădit dreptul de exprimare și libertatea opiniilor, dar și dreptul la viață privată ale persoanelor denunțate de acesta.

Judecătorii care au dat soluția definitivă în dosarul lui Irinel Columbeanu au făcut referire în motivare și la decizia instanței de fond, respectiv Curtea de Apel București, care a reținut că acesta nu și-a dorit să încalce drepturile persoanelor despre care a furnizat informații, „neavând reprezentarea concretă a consecințelor faptelor sale”.

„Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prevederile art. 2 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 24/2008 nu impun ca încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale să se fi produs în concret, condiția pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității fiind aceea ca informațiile furnizate să fie de natură să aducă atingere acelor drepturi și libertăți. Or, aspectele consemnate în notele informative analizate de instanța de fond aveau aptitudinea de a determina organele de securitate să adopte măsuri specifice, infomațiile furnizate cu referire la opiniile și preocupările persoanelor vizate încadrându-se la încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale”, au scris judecătorii instanței supreme în documentul citat.

În 15 octombrie 2014, ICCJ a stabilit definitiv că omul de afaceri Irinel Columbeanu a fost colaborator al Securității.

Instanța supremă a admis astfel recursul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) formulat împotriva hotărârii Curții de Apel București, care în 9 septembrie 2013 a stabilit că Irinel Columbeanu nu a fost colaborator al Securității.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel București arăta că notele informative predate de Irinel Columbeanu fostei Securități „nu denunță activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

CNSAS ceruse în 26 aprilie 2013 Curții de Apel București să constate că Irinel Columbeanu a colaborat cu fosta Securitate.

Irinel Columbeanu a fost verificat de CNSAS în calitate de candidat la Primăria Capitalei, la alegerile din 2012. Acesta ar fi fost recrutat de fosta Securitate în 1980 și ar fi avut numele conspirativ „Ivănescu”.