Rușii vânau civlii pe care-i numeau naziști și îi supuneau unor torturi inimaginabile. Un ucrainean a povestit cum a fost pus de ruși să meargă printr-un câmp minat, amenințat că vor turna benzină pe el și-i vor da foc, legat la ochi și la mâini în timp ce trăgeau cu gloanțe în jurul lui
Dmitri Nekazakov își plimba câinele înainte de a merge la muncă, când rușii au început să bombardeze Hostomel, un oraș de la periferia capitalei Kiev. Cerul era împânzit cu elicoptere care zburau la altitudine foarte joasă și din care au sărit trupele ruse, în timp ce ploua cu rachete. Era ora 6:40 dimineața pe 24 februarie, prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, iar timp de aproape o lună, bombardamentele de acolo nu s-au oprit, se arată într-un reportaj CNN.
Nekazakov a spus că a petrecut 20 de zile în subsolul său, în timpul nopții. Pe lumina rece a zilei, el și alți rezidenți din cartierul său mai ieșeau din adăposturi să evalueze pagubele care au fost provocate caselor lor. Obuzele și rachetele rusești care au distrus clădiri, vieți și case au fost lansate dintr-o bază rusă întinsă, ascunsă în pădure la aproximativ 4 kilometri distanță. Acum, doar rămășițele acelei tabere militare mari au rămas printre copaci. Reporterii CNN au vizitat tabăra împreună cu forțele speciale ucrainene, care încă găsesc indicii cu privire la planurile Rusiei pentru capitală în zona devastată din jur.
La începutul invaziei, în timp ce trupele ruse avansau spre Kiev, forțele speciale ucrainene cred că 6.000 de pușcași marini și-au instalat tabăra în această pădure de pini timp de o lună, prin ploaie, zăpadă și temperaturi care au scăzut la -12 grade Celsius. Site-ul includea un post principal de comandă și un cartier general. De aici și de pe un câmp din apropiere, armata rusă a lansat atacuri asupra Kievului, Hostomelului și orașului Bucha din apropiere.
„Aici au luat decizii cu privire la desfășurarea atacurilor, direcțiile ofensivei, tacticile de acțiune și așa mai departe”, a declarat un ofițer al forțelor speciale ucrainene pentru CNN, arătând unde se afla fiecare parte a operațiunii. Sunt vizibile șanțuri uriașe acolo unde trupele au tras cu rachete dintr-un câmp, situat la 40 de kilometri de capitală.
În pădure se găsesc discuri de la rachetele care fuseseră lansate și carcase de muniție împrăștiate pe jos podeaua lângă pozițiile de lansare. Forțele ruse au construit posturi de comandă, locuri pentru depozitarea muniției și linii de comunicare folosind copacii și lemnul din pădure. Au dormit în fortificații subterane, acoperite cu cherestea și cutii de lemn verde care au conținut odată lansatoare de rachete multiple BM-21 grad și artilerie. Fire negre au conectat fiecare dintre adăposturile din pădure pentru comunicare.
Pădurea era presărată de recipiente cu mâncare cu marca armatei ruse pe ele. Un membru al forțelor speciale a descoperit un caiet ud lăsat în urmă, care conținea instrucțiuni de la o misiune anterioară în Azerbaidjan. La fața locului a fost descoperit un manual de instrucțiuni rusești pentru camuflaj și ascundere, împreună cu îmbrăcăminte și pantofi. Arătând către dimensiunea taberei, un ofițer a spus pentru CNN: „Rușii luptă nu în calitate, ci în cantitate”.
„Nu îi consideră pe soldați oameni, pentru ei sunt carne de tun și consumabile. Tactica armatei ruse seamănă, poate, cu Evul Mediu, când au luat nu prin pricepere, ci prin numărul lor”, a adăugat el. Rămășițele de echipament militar, îmbrăcăminte și fortificații nu sunt singurele lucruri lăsate de ruși în urmă. Soldații ruși au năvălit în cartierele din apropiere, au preluat case și au terorizat locuitorii cu care au intrat în contact, potrivit localnicilor și a unui preot. Tortura, umilirea și mormintele superficiale ale oamenilor uciși de cei de la bază bântuie acum acele sate.
Tortură și teroare, arma rușilor pentru civili. Civil ucrainean: „Am fost legat la ochi, la mâini și trăgeau cu gloanțe în jurul meu”
Vitali Chernysh, din satul Zdvyzhivka de la periferia Kievului, a spus că se plimba cu bicicleta prin satul său când a fost capturat de forțele ruse care „vânau naziști”. L-au ținut captiv aproape 24 de ore. Chernysh își amintește că s-a rugat în ceea ce credea că vor fi ultimele sale minute de viață. „Am fost legat la ochi, la mâini și trăgeau cu gloanțe în jurul meu”, a spus el pentru CNN.
Chernysh a spus că a fost închis într-o magazie după ce a fost forțat să meargă printr-un câmp minat. El a spus că soldații ruși se gândeau dacă să-l stropească cu benzină și l-au amenințat că îl vor duce la crematoriu. Soldații au împușcat în jurul său în timp ce era legat și l-au întrebat constant care ar fi ultima lui dorință, a spus el.
A spus că a fost lăsat ore în șir în magazia înghețată. „Am fost bătut la brațe și la picioare, sub talie. Vânătăile rămân… Credeam că mi s-a rupt piciorul, șchiopătam. Dar sunt în viață și bine, slavă Domnului”, a povestit bărbatul.
În grădina lui încă se află un echipament de artilerie cu rachete, o altă amintire a suferinței îndurate și ocupației rusești. Chernysh a supraviețuit, dar alți rezidenți au fost uciși după ce au fost torturați de soldații ruși care au invadat din fortăreața lor din pădure.
„Nu o putem ierta pentru tot restul vieții noastre”
Vasiliy Benca, un preot din Zdvyzhivka, a declarat pentru CNN că trupele rusești, tancurile și mașinile blindate au luat cu asalt satul și au rămas acolo timp de o lună. Oamenilor le era frică să iasă din subsoluri, a spus el. Când Benca a ieșit pentru prima dată, a spus că a găsit cinci bărbați ale căror trupuri fuseseră mutilate în grădină și încă doi în pădure.
„Rușii m-au forțat să îngrop două femei în cimitir”, a spus Benca pentru CNN. Nekazakov, care a fugit când rușii i-au atacat satul, s-a întors acum la casa sa din Hostomel. Își amintește toate cadavrele pe lângă care a trecut cu mașina când a plecat și regretă că nu a putut face nimic în privința asta.
Acum, a spus el, simte ură pentru președintele rus Vladimir Putin și pentru soldații care i-au devastat orașul natal. „Simt doar ură. Nu ne-am fi gândit în sute de ani că acest lucru s-ar putea întâmpla”, a spus el, privind mormintele celor care au murit. „Nu o putem ierta pentru tot restul vieții noastre.”