Sfârșiturile lumii se amână (6)

6. Taw

Ești povestit – exiști. Orice poveste amână un sfârșit al lumii. Doar poveștile care nu s-au rostit niciodată trăiesc etern.

Am fi putut afla ce a visat Manoil Podaras, dacă Effendi Bey i-a restituit visul și a mai apucat să doarmă vreodată sau încă mai scrie la Epopeea Prostiei.

Rebbe Eliyahu Palombo s-a închis în Ghemara (a doua cămară a Talmudului), înainte ca povestitorul – ca un vizitiu diliu – să scape frâiele poveștii. Ultima oară a fost văzut aplecat ca un yad (bețigașul lung, la capăt cu o mânuță, cu care se urmăresc literele în cărțile sacre), asupra următorului text: „Cel care s-a născut într-o zi de duminică va fi foarte fericit sau foarte nefericit, pentru că în ziua aceasta au fost create atât lumina, cât și tenebrele. Cel care s-a născut într-o luni va fi încăpățânat peste poate, pentru că în ziua aceasta au fost despărțite apele de uscat. Cel care s-a născut marți va fi bogat și plin de voluptate, pentru că în ziua aceasta a fost creată vegetația. Cel care s-a născut miercuri va fi foarte înțelept, pentru că în ziua aceasta au fost atârnate luminile pe firmament. Cel care s-a născut joi va fi darnic, pentru că în ziua aceasta au fost create păsările și peștii. Cine s-a născut vineri va fi foarte pios, iar cine s-a născut de shabbat va muri într-un shabbat, pentru că nașterea lui a tulburat ziua sfântă”…

(Între alef și taw, lumea se învârte ca un titirez).

Povestea aceasta s-a născut într-o duminică și bine că nu vom afla niciodată dacă și când și cum se va sfârși.