Un prezidențiabil pierdut în vacanță

O jumătate de oră am așteptat ca dl Antonescu să rostească fraza care-i justifica întreruperea concediului. Ideea aceea, bine îmbrăcată pentru care merita să ia avionul, gândul acela adânc și plin de miez, ce l-a făcut să sară din hamac. Dar, după jumătate de oră, nici publicitatea n-a mai avut răbdare și a intrat intempestiv. Mi-am dat seama că dezvoltase pe larg editorialele de dimineață și că venise să-l combată pe Traian Băsescu. Nu cred însă că, din punct de vedere „electoralist”, răfuiala face toți banii.

Este adevărat, președintele în funcție are o atitudine duplicitară față de autonomiștii maghiari, pe de o parte, curtându-i pentru voturi, pe de alta, încruntându-se la ei patriotic, când are alt interes electoral. Declarația făcută zilele trecute, la mânecă scurtă, în care îi avertiza pe politicienii ungari că acesta e ultimul an în care se mai plimbă relaxat, prin Ardeal și că „România își va asuma leadership-ul punerii la punct al Budapestei”, era menită ca să panseze orgoliul național, zgâriat de incitările extremistului Vona Gabor, liderul Jobbik, al treilea partid ca pondere în Ungaria. Cum zice dl Antonescu, când președintele „declanșează, deodată, de la Joseni sau Tușnad, cruciadă împotriva Budapestei, asta e ridicol”. Dar de asta mă lămurisem și eu. Altceva m-ar fi interesat. La anul, sunt alegeri parlamentare în Ungaria, dar și prezidențiale, în România, candidatul Crin Antonescu având mari șanse să fie ales. Dacă sau cum ar fi reacționat prezidențiabilul Antonescu la declarațiile lui Vona Gabor? Cum se va raporta la pretențile autonomiste tot mai insistente ale radicalilor maghiari? Ce va face dacă politicieni din Ungaria vor continua să planteze sămânța ultranaționalistă pe aici? Cum va rezolva problema „poligonului electoral unguresc Transilvania”, fără a tensiona relațiile cu Budapesta, mai ales dacă partidul naționalistului Victor Orban câștigă din nou?   Așteptam de la dl Antonescu și altceva decât o lungă dizertație cu tema „Băsescu a cauționat extremismul maghiar”. Așteptam să-i dea o replică scurtă, șfichiuitoare și, în rest, fie și la trei  zile de la evenimente, să glăsuiască precum un viitor președinte.  Dar, ca să-l citez in nou, „În ce privește relațiile României cu Ungaria, comunitatea maghiară din România, situația și rolul României mi se pare o tema majoră, la care trebuie răspuns când ai ceva de spus”. Iar dl Antonescu, de data asta, n-a avut nimic.