31 martie 1944 a căzut tot în Postul Sfintelor Paști. Rupem o filă din jurnalul lui Ioan Hudiță, fost secretar general adjunct al PNȚ, un fin cunoscător al politicii internaționale, un om de remarcabilă onestitate, colaborator  apropiat al lui Iuliu Maniu.

De ce invoc fragmentul acesta din Jurnalul Politic al lui Hudiță? Pentru că, departe de România, cea mai tragică personalitate a istoriei noastre, zace pe patul său de suferință. În jur – același carnaval absurd care ne-a colorat dintotdeauna istoria.

În ”44, avea 22 de ani. Astăzi, se uită spre cei 95 – fereastra unde perdeaua flutură ca un steag alb.  
 
„Vineri 31 martie 1944. Întâlnire cu Sănătescu (…), la ora 10 dimineața, la cererea lui. Îmi spune că ieri după masa, între 5 și 6.30, a avut loc o discuție aprinsă între el și Antonescu, în fața Regelui. S-a discutat întreaga situație de pe front. Regele l-a rugat pe Antonescu să-i explice ce intenții are față de retragerea nemților și de apropierea rușilor de Chișinău și de Iași. Antonescu i-a răspuns că are asigurări din partea lui Hitler că frontul se va stabiliza pe linia Rădăuți-Botoșani nord de Iași-Bălți-Chișinău-Tighina și că în nici un caz Iașiul și Chișinăul nu vor cădea în mâinile rușilor. ”

Citește aici continuarea