PNL trebuie să o ia de la capăt

Nimic din toate adevărurile rostite de media n-a fost relevant pentru leadership-ul liberal. Nimic n-a avut sens. Nimic n-a avut ecou. Consilierea presei interesate de soarta liberalismului românesc n-a contat, întrucât era moca, dar fără menajamente și parti-pris-uri. Consilierea echipelor de lobby, „consacrate”, făcută pe bani frumoși, primiți de la buget, via legislația electorală, a fost considerată mult mai valoroasă.

Întrebarea mea este: în ce măsură vor răspunde decidenții politici liberali pentru distrugerea, cu bună știință, a întregului partid? Implicit pentru dezamăgirea indusă în masa electoratului PNL, determinat, de lipsa de rezonanță și vigoare a liderilor, să nu mai participe la vot?

Cine răspunde de ușurința cu care un partid precum PNL, prin decizii succesive proaste, infantile, lipsite de fler și rigoare, a fost, pur și simplu, umilit, sacrificat, crucificat, pulverizat?

Cine i-a permis lui Klaus Iohannis să folosească partidul care l-a susținut, și ajutat, împreună cu Diaspora reactivă, să ajungă președinte, ca pe un bun de folosință proprie. Ca pe un poligon de încercare?

Cine este cel care a admis, a consimțit, a decis, să lase partidul la mâna lipsei de viziune a președintelui de la Cotroceni, „consacrat” drept decident al acțiunilor politice ale PNL?

Cine va răspunde pentru că a impus un candidat-premier, fără realizări importante de-a lungul unui an de guvernare – sigur, într-un singur an nu poți îndrepta greșelile făcute în alte zeci, dar poți da o linie unor politici ambițioase -, personaj care s-a autoidentificat cu providența scoborâtă asupra doctrinelor de dreapta, „sanctificându-se” și așteptând să fie căutat, adulmecat și adulat precum sfintele moaște, fără să vorbească, fără să comunice, fără să interacționeze cu electoratul?!

Cine va răspunde pentru toate acestea, ca și când, la nivelul istoriei, ar mai putea îndrepta ceva, prin răspunsul său, odată cu urcarea pe năsălie a unui partid care a înnobilat, cândva, România, și care, astăzi, acum, aici, ar fi avut rostul să o facă din nou?

Pentru că am atras atenția în mod repetat asupra acestui pericol; pentru că am afirmat că unui asemenea partid îi trebuie un lider pe măsură; întrucât am spus că Brătienii s-au răsucit în mormânt în clipa semnării alianței PNL-PSD; deoarece mi-am permis să spun că patru candidați la fotoliul de primar general al Capitalei, apăruți, pe rând, în câteva zile, ca într-un carusel al gogomanilor, e o dovadă de diletantism politic; întrucât am fost caustic vizavi de clipul oligofren, despre cum ar putea fura tandemul Dragnea-Ponta, sandviciurile și temele „copiilor-liberali”; și pentru că am afirmat că PNL, Cioloș și compania nu fac campanie electorală, ci că așteaptă o nouă minune de la Dumnezeul lui Iohannis, am fost făcut în toate felurile, înjurat, apostrofat, presupus a fi de rea credință. Prieteni vechi nu m-au mai sunat și nu mi-au mai răspuns la telefon.

Între ei și mine a rămas, însă, până la capăt, lumina lucrului (analizei) bine făcut – de partea mea. În rest, fiecare merge mai departe cu propria-i conștiință. Eliberată de impostură sau nu.

Astăzi, este momentul asumării răspunderii în PNL. Alina Gorghiu a plecat. Dar nu e singura care trebuie să facă acest gest de onoare târzie. Împreună cu ea, trebuie să plece toți cei care i-au suflat în pânze.

Oamenii lipsiți de vocație trebuie să lase locul celor care vor înțelege cum se face politica adevărată, cinstită, până la capăt. Cei care au greșit trebuie să plece!

Partidul – un astfel de partid – trebuie să rămână, pentru a o lua, mereu, de la capăt!.