Cât o fi costat, cu totul, guvernul Tudose?

Remarc, de vreo 48 de ore, o schimbare de paradigmă: nu numai că nu e ceva ieșit din comun să faci ce nu s-a mai văzut vreodată, anume ca o majoritate confortabilă să-și bată cuie-n talpă – iar cetățenilor cuie-n cap -, schimbându-și propriul guvern, prin moțiune de cenzură, după ce l-a lăudat necontenit un întreg semestru – creând astfel neîncredere și degringoladă -, dar, și mai mult, să însemne, săvârșind asta, că ai făcut „pionierat” în Parlamentul României, pus la colț, până azi, de toate guvernele trecute.

Liviu Dragnea a spus, de la tribuna plenului reunit – înainte de votul de învestitură a guvernului, în încercarea de a împușca doi iepuri, cu doar un pumn de alice -, ceva de genul că n-ar fi niciun fel de problemă dacă PSD și-a schimbat guvernul prin moțiune de cenzură. Se poate întâmpla oricând. S-a dovedit, astfel, spunea Dragnea, că Parlamentul este autoritatea supremă în stat și nu doar o anexă, așa cum a fost perceput, până azi.

FLASH NEWS Generalul Gheorghiță Vlad participă la Summitul NATO de la Ankara, deși este urmărit penal de DNA

14:48

EXTERNE Un oraș din Canada recunoaște oficial copacii ca ființe vii cu drepturi legale

14:45

Cu alte cuvinte, am fost anunțați că a fost bine ce s-a făcut, dar și ce se va face, de acum încolo, în materie de răsturnat guverne peste noapte, în perspectiva alungării lui Tudose, care deja a anunțat că o va-ntinde de la Victoria, imediat ce Dragnea va obține victoria în lupta cu Justiția.

Sigur, Parlamentul e suveran, pe principiul „eu te-am făcut, eu te omor”, ceea ce știam de mult – noutatea este bonusul, gen „Iar dacă te schimb, nu te interesa de motivul real, că-ți găsim noi un nod în papură!”.

Păi, sigur, o avea Liviu Dragnea dreptate, că doar politica se construiește astăzi pe baza unei majorități solide, consfințite de diferență celor 10 parlamentari de partea coaliției, dar costurile tuturor acestor crize, generate de liderii PSD și jocurile lor oculte, cine o plătește? Nu tot aceiași români care plătesc mereu totul, de la împrumuturile externe, deja îngrijorător de mari, și până la la ultimele agape, biruite de aleși prin teritoriu?

De aceiași români, deja bulversați, care află din mers că, odată cu fiecare guvern PSD, schimbat de la Kiseleff, se schimbă și „extraordinarul program de guvernare”, făcând loc altor prevederi, termene și prorogări?

E, oare, vina românilor, pentru care ar trebui să plătească, faptul că au votat (sau nu) imens-trâmbițatul „Program Dragnea”, și că totul se-ndepărtează mai mult și mai ferm, ca o adevărată Fata Morgana?

De ce să plătească tot ei mereu imensele pierderi generate de jocul politicianist al facțiunilor social-democrate, de obsesia puterii, de incompetență și diletantism, de lipsă de comunicare, de guvernele făcute pe genunchi?

Ce dovadă mai mare vreți, în sensul celor afirmate mai sus, decât contrazicerea bâlbâită a miniștrilor de Finanțe și al Muncii, premierului Tudose și președintelui Dragnea pe tema desființării Pilonului II de pensii?

Ce dovadă mai mare a existenței unui ramolisment politic în statul nostru de drept vreți, în comparație cu faptul că înscăunarea noului guvern se va face cu încă un miting de protest, de această dată împotriva schimbării sistemului de pensii?

N-aș juca la pariuri soarta noului executiv!