De ce n-a fost asasinat Liviu Dragnea

S-o luăm cu sfârșitul. De ce n-a fost asasinat Liviu Dragnea în aprilie 2017? Pentru ca în august 2018 să se poată sinucide politic. Poți fi nu mai isteț decât o oaie, poți încurca Priștina cu Podgorița, îi poți amenința pe ruși cu rachete balistice, dar – ca om politic – e fatal să te umpli singur de ridicol, împroșcând din nebăgare de seamă și România.

„Mie nu mi-e teamă, nici de moarte, nici de altceva”, a declarat eroic Dragnea. Nici măcar de penibil?

Un sfat dezinteresat consilierilor: atenția publică nu se deturnează cu tesla.  

FLASH NEWS Dominic Fritz, după consultările de la Cotroceni cu Nicușor Dan: ”Dacă PSD găsește o majoritate, noi vom intra în opoziție”

13:37

POLITICĂ După Trump, Beijingul se pregătește să-l primească pe președintele rus Vladimir Putin. Când va avea loc vizita

13:32

Recapitulez, ca să pot plonja în concluzii: omul nr.3 în Stat a ieșit ieri la ora 18 să aducă prețioase lămuriri în plus în chestiunea tentativei de asasinat din aprilie 2017 (după ce Parchete și Servicii au comunicat oficial că n-au avut habar când și cum i-a trecut președintelui Camerei Deputaților glonțul pe la ureche).

Confirmând laborioasa investigație al cărei raport l-am întocmit ieri, Dragnea a infirmat ulterior cu vigoare că asasinii au fost plătiți de Soros, cum sugerase cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte. Cel care probabil că nici nu i-a plătit a fost un alt „om foarte celebru”.

Dragnea a relatat că asasinii, în cele trei săptămâni cât s-au rupt în figuri la Athenee Palace, în loc să se antreneze într-un poligon sau să-și pună un discurs al lui Cioloș ca să se odihnească, l-au urmărit ostentativ, intimidându-l cu „gesturi care semnifică moartea: își treceau mâna prin dreptul gâtului”. Brrrr! (ar exclama ministrul Daea).

În același fel s-au scălămbăit asasinii și în ziua în care au ajuns cel mai aproape de țintă. Povestește victima: „Erau patru indivizi, îmbrăcați în haine închise la culoare. Au venit spre locul în care eram, un restaurant, s-au oprit la câțiva metri, unul a făcut un semn de genul ăsta și se apropiau. Unul a răspuns la telefon, a închis telefonul și s-au întors și au dispărut”. Am intrat în posesia stenogramei cu discuția telefonică a asasinului. Din pudoare, nu poate fi reprodusă, dar vă pot oferi elementele-cheie ale mesajelor codificate: la celălalt capăt se aude vocea unei femei înfuriate, care îi reproșează interlocutorului că nu mai suportă, că s-a săturat ca acesta să umble-creanga cu băieții, toată ziua asasinate, asasinate, că nu mai are ce pune în ciorbă (n-am descifrat codul) și că, dacă nu se prezintă urgent la domiciliul conjugal, s-a „lins pe bot” (în text, în original).

Cei patru n-au mai apărut de atunci, Dragnea explicându-și asta prin faptul că asasinii veniseră doar să-l „evalueze”. E clar că acel „foarte celebru” comanditar, meticulos ca orice investitor, a procedat științific. A alcătuit un deviz, al cărui rezultat a fost că, în termeni de intrări-ieșiri, pagubă-profit, mai ieftin ar ieși dacă l-ar lăsa pe Liviu Dragnea să se sinucidă politic.

Cât despre „tentativa de lovitură de stat eșuată”, cum a definit președintele Camerei evenimentele petrecute pe 10 august în stradă, aici lucrurile stau și mai și. Lovitură de stat ar fi fost dacă jandarmii lui Carmen Dan ar fi făcut stânga-mprejur și ar fi luat-o la bastoane pe Vasilica Dăncilă.