Viorica, SpongeBob Pantaloni Pătrați și Naționaliști vs. Globaliști

Se împlineau 100 de ani de la Marea Unire și doar doi de la inaugurarea Spitalului Micul Pentagon. Doi ani nu reprezentau cine știe ce la scara istoriei, însă președintele Liviu insistase să marcheze momentul printr-un concurs televizat, urmat de un cocktail.

Primii care ieșiră la încălzire în curtea spitalului, în uralele galeriei, fură cei trei membri ai echipei NAȚIONALIȘTILOR: doctorul Codrin, asistenta șefă Olguța și „premierul” Viorica. Îi puteai distinge de la distanță, purtau pantaloni scurți în culorile tricolorului și halate albe cu motive populare. Păreau destul de emoționați înaintea confruntării, în special doctorul Codrin, care asculta la căști „Noi suntem români”, în timp ce colega Olguța își aranja sutienul foarte degajată, de parcă tocmai ar fi ieșit din valurile mării. La rândul ei, Viorica își ștergea tigaia cu halatul pe care special și-l dăduse jos, în corul de fluierături al galeriei adverse.

Ajunși la încălzire cu oarecare întârziere, componenții echipei GLOBALIȘTILOR fură întâmpinați, în egală măsură, cu huiduieli și aplauze. În pijamalele lor albastre cu steluțe galbene (comandate de la spitalul din Bruxelles) Klaus, Cosette și Dacian erau deciși să câștige cu orice preț. Avuseseră încă de dimineață o ședință tactică, iar Klaus își prevenise colegii că NAȚIONALIȘTII ar putea să joace murdar, la intimidare. Normal, se aflau pe terenul lor, n-ar fi fost nicio surpriză să încalce regulile și să corupă juriul (alcătuit din pacienți și angajați aleși pe sprânceană).

EXCLUSIVConducerea STB le-a declarat război șoferilor cu boli profesionale „închipuite”. Un lider de sindicat dă cărțile pe față: „Sunt colegi care abuzează de concediile medicale”

06:30

NEWS ALERTProcesul în care Călin Georgescu este judecat pentru pretinse fapte de răsturnare a ordinii constituționale se reia la Curtea de Apel București. Fostul prezidențiabil va fi adus la Curte sub escorta poliției

06:30

De sus, de pe scena improvizată din cutii de medicamente și paturi suprapuse, președintele Liviu lansă prima întrebare:

– Care este diferența dintre naționalism și patriotism?

Mult mai rapid decât colegele lui de echipă, doctorul Codrin apăsă pe buton.

– Nu este absolut nicio diferență! răspunse bărbatul dintr-o suflare, cu un aer superior, de ca și cum ar fi fost vexat de întrebarea banală, la mintea cocoșului.

Din tribune, susținătorii NAȚIONALIȘTILOR aplaudară cu entuziasm, până când fură acoperiți de fluierăturile taberei adverse. Becul albastru din dreptul lui Dacian se aprinse, speriindu-l. Era rândul GLOBALIȘTILOR să ofere varianta lor de răspuns.

– Naționalism este atunci când tragi pe nas medicamente românești ieftine, deși ai putea să cumperi unele mai scumpe, de la Bruxelles, cu exact același efect.

Explicația lui Dacian îl scoase din sărite pe un pacient de la peluză, care-i zvârli două ouă fix între ochi.

– Huooo, trădătorule!

Impasibil, Dacian se șterse cu mâneca de la pijamale, luă o gură de apă și făcu gargară. Își imagină că era singur, în fața oglinzii de la  baie.

Mai mult formal, moderatorul îndemnă la calm.

– Vă rog din suflet, fără violență! Echipa GLOBALIȘTILOR ne-a rămas datoare cu definiția legată de patriotism.

Se uită, apoi, spre Cosette. Apăsase din greșeală pe buton și acum își căuta telefonul mobil. Îl scăpase intenționat în chiloți (cu tot cu selfie-stick), ca să tragă de timp și să găsească cel mai potrivit răspuns.

Inspiră profund și se uită la Klaus cu teama c-o să spună o mare prostie.

– Patriotismul este atunci când îți iubești patria – indiferent că-i vorba de România sau de altă țară – cu condiția ca la cârma spitalului să fie oamenii tăi, nu oamenii lor.

Uimit de limpezimea și acuratețea explicației, Dacian rămase cu gura căscată, apoi se trezi aplaudând frenetic. Îi trase lui Cosette o palmă la fund, în semn de apreciere, iar colega râse la fel de tare ca la gluma cu două lesbiene asiatice aflate în capul listei de europacienți.

Între timp, galeriile se încăieraseră, își trăgeau reciproc pumni, picioare și stetoscoape. Competiția urma să aibă un câștigător și în tribune.

Moderatorul îi ignoră. Se făcuse frig și avea țurțuri pe la mustață, se gândea la cabana de pe insula Belina, la șemineul încins și asistenta blondă de la Reanimare, la fel de încinsă, călare pe un șalău împăiat. Citi de pe foaie următoarea întrebare:

– Dacă ar fi să ne referim la ultimii 28 din cei 100 de ani de la Întregire, cu ce ar trebui să se mândrească românii?

Butonul roșu din dreptul Vioricăi începu să clipească. Femeia își aranjă cele două șuvițe rebele, tuși în pumn și își trase pantalonii scurți până sub sâni (gestul o făcu să arate ca SpongeBob Pantaloni Pătrați).

– Stimat juriu, dragi pacienți, consider că românii se pot mândri în ultimii 28 de ani cu următoarele realizări din ultimii doi ani: 1) Catedrala Mântuirii Neamului; 2) Majorarea pensiilor și salariilor bugetarilor și 3) Legile justiției, inclusiv grațierea care va veni.

Deși nu-i stătea deloc în fire, Klaus izbucni în râs, până când Viorica reuși să-l calmeze cu o puternică lovitură de tigaie. Șeful Statului Paralel se aplecă să-și culeagă dinții de pe jos. Se simțea umilit, batjocorit. În fond, cu ce greșise ca să merite un astfel de tratament?

Încălzită de la atmosfera incendiară din tribune (cu toate că afară erau minus 4 grade), Olguța își desfăcu sutienul și îl aruncă spre fanii olteni de la peluză. Apoi apăsă butonul ca s-o completeze pe Viorica:

– Eu aș mai vedea un motiv de mândrie, cu ghilimelele de rigoare. Ne-am vândut țara pe nimic, bucată cu bucată, iar acum suntem sclavi pe plantație. Muncim pe doi lei pentru bandiții din multinaționale care ne-o trag în gură ca la casa de cultură, la fiecare protest neautorizat.

Intrat în extaz în urma intervenției Olguței, al cărei sutien îl flutura pe deasupra capului, un pacient din tribune îi ceru asistentei să renunțe și la bikini.

Unul dintre cele trei becuri ale echipei GLOBALIȘTILOR se aprinse.  Klaus apăsase, intenționat, pe butonul lui Cosette. Femeia îl călcă pe bombeu și-i zâmbi strâmb, înainte de a vorbi la microfon.

– În ultimii 28 de ani, cred că românii ar trebui să fie mândri de un singur lucru. Anume că au boicotat referendumul pentru familia tradițională. Drept consecință, singura noastră familie a rămas cea europeană… Îi salut, pe această cale, pe moșuleții Frans și Jean-Claude.

Nu apucă să-și termine intervenția, doi susținători ai NAȚIONALIȘTILOR săriră din tribune, îi smulseră pijamalele și o dădură, din cap până-n picioare, cu gem de prune furat de la cantina spitalului. Alți pacienți se năpustiră pe scenă să întindă gemul pe pâine, așa că președintele Liviu fu nevoit să suspende concursul.

– Vă aștept la cocktail-ul Centenarului, să ne prindem în Hora Unirii. Căci acolo unde-i unire, vine și victoria. Ținuta este obligatorie: pijamale cu papion tricolor la bărbați, respectiv maieu și gogoșari pentru femei și minoritățile LGBT…

(va urma)