GÂNDURI, episodul 42

Medici VS pacienți.

Alt subiect delicat.

Un conflict alimentat și încurajat,

De sistem

Conflict care, vrem nu vrem,

Tre’ să recunoaștem

Că e din ce în ce mai vizibil

Iar soluționarea pare un lucru imposibil.

Pacienții au o ură mocnită

Pe orice om îmbrăcat în halat, o treabă tacită

Pentru că la nevoie n-au unde să se meargă-n altă parte

Iar unii oameni din personal dezamăgesc, sunt departe

De a fi ca la carte.

O parte face tot ce-i stă în putere,

Altă parte are o bască și la ea o durere.

Am văzut toți știrile și articolele cu cele

Mai știute cazuri, am citit am strâns din măsele.

Nazuri, probleme, interpretări.

Ne speriem dacă nu primesc șpagă,

Vrem intrări,

Credem că dacă nu vor să ia banii

Nu se vor ocupa de pacient. Vedeți? Anii?

Au fixat în noi mentalitatea asta așa mult

Încât acum ridicăm șpaga la rang de cult.

„Dom’ doctor, da’ vă rog!” Dacă nu ia banii e belea,

Înseamnă că s-a supărat și nu vrea

Să facă tot ce poate pentru aproapele meu.

Cum altfel să-l ajut? E greu și eu

Doar atât știu! Cum altfel să fiu?

Lumea-i speriată…

Atâtea cazuri de morți ca-n desene animate,

Malpraxisuri mușamalizate,

Penisuri tăiate, liste de transplant modificate,

Medici care sar la bătaie la gravide,

Care nu te operează fără niște bani de „bere și arahide”.

Fie vorba între noi, eu doar am vrut să fac o rimă,

Că sumele cerute nu-s de bere și… sunt crimă

Lipsa de medicamente, lipsa de echipamente,

Aroganța și nesimțirea unor asistente,

Umilința la care trebuie să te supui

Cu fiecare intrare-n incinta spitalului.

Și cui poți să-i spui?

Că pare că nimănui!

Totuși…

Câți pacienți tratați aiurea nu dau doar din gură

Și fac plângere pe bune la Colegiul Medicilor pe urmă?

Și dacă fac o plângere așa

Se soluționează în timp util ceva?

La fel pot întreba…

Câți medici care vor să schimbe treaba actualmente

Au raportat colegi ce au tratat nasol pacienți și paciente?

Ce facem cu ceilalți, care chiar sunt buni?

Îi înghite sistemul creat de „străbuni”?

Că de acolo vine șpaga și complexul de Dumnezeu-

Din comunism și frica omului simplu la greu.

Mulți acum sunt medici

După ce au primit predici

De la părinții care voiau ca odraslele să n-aibă piedici,

Dar n-au înclinație, sunt doar oameni de rahat,

Mulți cu poziții, examene și statut cumpărat.

„Fă-te inginer, doctor sau nu știu ce

Că doar așa o să-ți fie și ție bine”!

Și s-au făcut. Și sunt la fel ca mafioții

„Pupă-mi mâna!” și statut. „Da’nu suntem ca hoții!

Că bătrânii ne-au învățat că e o atenție, un dar

Eu nu fac ceva rău, doar ei îmi bagă în buzunar”.

Unii vor bani mai mulți, da’ nu se duc la privat,

Unde pot condiționa actul medical după bunul plac.

Sunt abili și-și fac treaba la rang de artă,

Da’ nu pleacă, fiind că la privat trebuie să împartă

Așa că mai bine stau la stat și cer mereu șpagă

Iar sistemul le permite, că-i totul o zonă vagă

Iar ăia care chiar sunt oameni de treabă

Fac păr alb de la atâta grabă

Să poată să ajute cât mai mulți pacienți,

Cu toate că sunt și ei conștienți

Că șefii mai în vârstă stau cu picioarele pe birou

Și pacientul pe hol pe cine înjură și face bou?

Tot pe ăla bun care nu vrea să fie rău

Și cum să fii erou?

Când ești tânăr suprasolicitat, slab echipat,

Nerecompensat și frecat la cap

Când faci gărzi neplătite,

Când din 5 colegi, 4 sunt guri nehalite,

Când oamenii care-ți vin la cabinet sau direct la pat

Te tratează din start ca pe un demon în halat

Pentru că alții chiar au fost!

E un cerc vicios. Capcana lui „n-are rost!”.

Salariile sunt mici. Bolnavii mulți.

Unii medici sunt umani și deștepți,
Alții-s țărănoi inculți.
Pacienții la fel + sictiriți si înjosiți
Și uite așa-și varsă unii pe alții nervii, nemulțumiți.
Cine pierde? Toată lumea.
Da’ bine că plătim taxe de luni până lunea.
E rău? E bine?
Gândește pentru tine!