GÂNDURI, episodul 47

De ce să pierzi timp dând impresia,

Când ai putea să-l folosești pentru a ști pe bune lecția?

Văd foarte mulți oameni, mai ales printre cei tineri,

Care nu-s ce-ar fi vrut, da’ vor să pară bine.

Să nu mai zic că de când a luat amploare internetu’

„Uite ce tare-s io!” a acaparat tot tineretu’!

Contează atât de mult ce cred alții despre noi,

Încât ca să le-nchidem gura am da un rinichi și un c*i.

„Mai bine sufăr înăuntru dar în lume par cineva.

Lasă că le arăt eu lor. Postează! Ha ha!”

Totuși…

Dacă n-ai nimic de oferit și ceva special de arătat

O să te simți mereu neîmplinit sau de rahat.

Comparația cu alții nu duce la ceva bun,

Plus că nu știi adevărul ci doar ce postează și spun.

De ce s-alegi să stai și s-aștepți să pice din cer

Și când nu pică e vina altcuiva că n-ai tu fler.

În loc să o iei de la zero și să te gândești

La cine ești, din ce abilități ai ce iubești,

Apoi la cum poți din ele să trăiești,

Dacă există deja o piață pentru ce poți să faci

Și dacă există o cerere pe care poți s-o satisfaci.

Apoi, în caz că există piață, să studiezi

Care-s cei mai buni de acolo și cum poți să-i surclasezi

Ce poți aduce nou, ce vechi poți îmbunătăți,

Cum să pornești singur sau cum cu alții…

Adică să-ți dai seama de punctul în care te afli

Și de unde vrei să ajungi ca să-ți faci corect pașii.

Ce sens are să te prefaci

În loc să te apuci pe bune și să faci?

Ai cu chirie o garsonieră, da’ mașină scumpă la scară.

Ești casieră da’ numai unghii, bot și țoale scumpe p-afară.

Nu știi să scrii și să vorbești, da-i critici constant pe alții.

Ești rău constant cu toată lumea, da’ la nevoie vrei relații.

Vrei mari combinații, vrei să fii șmecher și bogat,

Da’ n-ai citit la viața ta nici măcar cărți de colorat.

Faci rată la bancă pentru ultimul model de iPhone,

Da’ n-ai credit și de când n-ai mai vorbit la el

Nici nu mai ai ton.

Te crezi un mare domn sau mare doamnă în viață,

Dar duci maxim un nivel de conversație de piață.

Zici că ți-ai dori să fie ca tine și alții,

Da’-ți bați copii și nevasta și nu-ți mai suni de ani frații.

Oricât de scump e parfumul, oricât de tare-i bolidul,

Tu tre’ să știi s-alegi drumul și să eviți zidul,

Pentru că venim în curul gol pe lume

Și plecăm îmbrăcați de cei ce i-am atins pe bune.

Iar asta o facem doar când suntem ok cu cei din jur

Și pentru asta tre’ să fim întâi ok cu noi, altfel e dur.

Altfel ajungi sur și se termină drumul,

Dispare iluzia că mai ai timp, se ridică fumul

Și nu o să înțelegi de ce n-ai înțeles devreme,

Că ținut pasul cu alții nu face parte din probleme.

Probleme ce sunt cu adevărat importante!

Oricum consumerismul face schimbări constante

Ca să-ți ia banii pe nevoia ta de integrare

Și să se asigure că o să ți-i ia în continuare.

Asculți inculți, alergi trend-uri, prostii,

Dar cine ești nu-i egal cu cine ai vrea să fii.

Până nu faci pași pe bune în direcția aia

Și nu întorci conștient și cum trebuie foaia,

O să-ți pierzi timpul crezând că te știi

Fără să afli vreodată cine ai fi putut să fii.

Pentru că ți-e rușine să spui „Nu știu”,

Pentru că nu recunoști când ești în pustiu,

Pentru că dacă apar nedreptăți și unii le descriu,

Ți-e frică să treci peste interes și să spui „subscriu”.

Așa se întâmplă când frica deține monopolul

Și asupra ființei tale nu tu deții controlul.

Dacă am aplica asta s-ar vedea și la nivel de țară.

E clar că nu avem una „ca afară”.

Iar asta pornește de la noi, de jos în sus.

Că de sus în jos n-are cum, v-am mai spus.

Trăim ce merităm, facem cât știm.

Suntem în UE doar simplu vecin.
Și ăsta nu e un atac sau informație menită să întristeze,

E doar descoperire de sine menită să lumineze,

Pentru că noi facem orice să dăm bine pe scara socială,

Dar uităm des de suflet și dezvoltarea personală.

E rău, e bine

Gândește pentru tine!