În 1978, Seul a început să își arunce tot gunoiul pe o insulă. Ce s-a întâmplat după 15 ani și 92 de milioane de metri cubi de deșeuri mai târziu

În 1978, Seul a început să își arunce tot gunoiul pe o insulă. Ce s-a întâmplat după 15 ani și 92 de milioane de metri cubi de deșeuri mai târziu.

În 1978, Seul a început să își arunce tot gunoiul pe o insulă

Timp de 15 ani, o insulă mică de pe Râul Han a fost acoperită cu tot gunoiul din Seul. După ce deversarea de deșeuri s-a încheiat, în cele din urmă, locul era dominat de doi munți de gunoi înalți de 100 de metri.

A urmat un proces lent de sigilare, plantare și reconstrucție, care a transformat groapa de gunoi într-un paradis cu parcuri, stadioane, căi de drumeție și festivaluri.

1978. Nanjido a fost ales pentru o nouă groapă de gunoi, după cea din Seul a atins capacitatea maximă

Locuitorii Seulului anilor 1970 au supraîncărcat gropile de gunoi existente în metropolă. De exemplu, zone precum Gunja-dong, Sangwolgok-dong și Yeomchang-dong, care erau folosite drept ghenă încă din anul 1964, au devenit neîncăpătoare din cauza populației în creștere și a dezvoltării construcțiilor în Seul.

Guvernul a căutat un loc unde să poată duce ușor gunoiul și a ales insula Nanjido de pe Râul Han, unde creșteau cândva orhidee sălbatice.

Cercetarea acestei istorii, „A Study on the Current Status of Landfill in Seoul and the Solutions to Future Generation Landfill Problems”, publicată în Journal of Wellbeing Management and Applied Psychology, arată că transportul gunoiului în Nanjido s-a desfășurat între martie 1978 și martie 1993.

În această perioadă, Nanjido a fost groapa de gunoi a Seulului.

Martie 1978-Martie 1993. 92 milioane metri cubi de gunoi au creat doi „munți” înalți de 98 de metri

Potrivit studiului, groapa de gunoi din Nanjido se întindea pe 2.720.000 metri pătrați, de dimensiunea insulei Yeouido. Muntele de deșeuri s-a ridicat cu 13 metri deasupra nivelului mării, la cel mai înalt punct al său, în decembrie 1985.

Ulterior, groapa de gunoi din Nanjido a fost împărțită în două zone denumite Noeul Park și Haneul Park.

Inițial, autoritățile au stabilit o limită de înălțime de 45 metri, pentru a respecta standardele internaționale privind gropile de gunoi.

Totuși, din cauza întârzierilor construcției noi din Gimpo, Seul a continuat să arunce tot mai mult gunoi pe insulă, ajungând la înălțimi de 92-98 de metri, alcătuite din 92 milioane metri cubi de deșeuri.

Condițiile de viață la groapă erau atât de precare, încât locul a fost botezat „Samdado”, insula care are trei lucruri în exces: praf, miros și muște.

Aproximativ 3.000 de oameni strângeau gunoaie pentru a se întreține, reciclau hârtie, sticle și doze, dar gazul rezultat din descompunere a generat 1.390 de incendii, în cei 15 ani de operare a uriașei gropi.

1998-2002. Bariere impermeabile, tratamentul levigatului și 106 puțuri de gaze

Seul a închis groapa de gunoi din Nanjido în martie 1993 și a trecut la reconstrucția insulei.

Proiectul de stabilizare a început în ianuarie 1998 și a fost finalizat în octombrie 2002.

S-au amplasat pereți impermeabili, pentru a împiedica levigatul să se adune, puțuri pentru extracția gazului metan și s-a plantat vegetație.

Levigatul din instalație conținea o cerere biologică de oxigen de 72 mg/l și o concentrație totală de azot de 1.416 mg/l, niveluri care ar putea contamina râul Han și apele subterane asociate.

Pentru a rezolva problema acumulării de metan, inginerii au construit 106 puțuri pentru extracția gazului, distribuite pe toată insula, la 120 metri unul de altul.

Metanul a fost folosit pentru a încălzi trei obiective, inclusiv Stadionul Cupei Mondiale, o clădire cu 40 de birouri și 16.335 gospodării din zonele rezidențiale.

Volumul energiei extrase între 2002 și 2014 a ajuns la 43,85 milioane metri cubi, valorând peste 8,7 milioane woni coreeni.

Speciile exotice au pus stăpânire pe pantele fostului depozit de deșeuri

După acoperirea muntelui de deșeuri, o întrebare esențială rămânea deschisă: putea vegetația să se instaleze pe un teren construit practic în întregime din gunoi îngropat?

Un studiu dedicat vegetației și solurilor din Nanjido – „Comunitatea de plante din Nanjido, o groapă de gunoi reprezentativă pentru deșeuri nesanitare din Coreea de Sud: Implicații pentru alternativele de restaurare” — a analizat tocmai această problemă. Cercetătorii au comparat vegetația de pe fostul depozit cu cea din pădurile din apropiere, folosind cadrative de 10 × 10 metri. Au analizat, de asemenea, pH-ul solului, conductivitatea, materia organică, nivelurile de nutrienți și textura acestuia, iar datele au fost evaluate prin analiza canonică a corespondenței.

Rezultatele au arătat că solurile de pe depozit erau mai puțin acide și aveau concentrații semnificativ mai mari de fosfor, calciu și magneziu. În același timp, pantele erau deja colonizate în mare parte de specii precum salcia plângătoare (Salix babylonica), salcâmul negru (Robinia pseudoacacia) și ailantul (Ailanthus altissima).

Printre arborii care s-au instalat spontan s-au numărat salcia, platanul, salcâmul negru, arborele cerului și forsiția coreeană. În schimb, stejarul mongol, specie asociată succesiunii naturale târzii în regiune, era în mare parte absent de pe solurile puternic perturbate.

Studiul a mai constatat că speciile exotice și invazive erau mai frecvente în zonele supuse unor perturbări mai intense, unde condițiile solului se schimbaseră, iar alte plante exotice erau deja prezente. Autorii au recomandat, prin urmare, introducerea unor plante native provenite din habitate afectate în mod similar și reducerea la minimum a perturbărilor suplimentare ale solului. În opinia lor, aceasta ar fi o strategie mai realistă pentru obținerea unei acoperiri vegetale stabile, dominată de specii native.

Mai 2002. Cinci parcuri deschise pe fostul depozit

Transformarea Nanjido nu a rămas doar un proiect de restaurare ecologică. În mai 2002, înaintea Campionatului Mondial de Fotbal Coreea de Sud-Japonia, cinci parcuri au fost deschise publicului pe amplasamentul fostului depozit și pe terenurile din jur. Proiectul amplu de stabilizare și recuperare a sitului a fost finalizat oficial câteva luni mai târziu, în octombrie 2002.

Cele cinci parcuri formează astăzi Parcul Campionatului Mondial. Parcul Haneul și Parcul Noeul ocupă cele două foste grămezi de gunoi, în timp ce Parcul Pyeonghwa și Parcul Nanjicheon au fost amenajate pe terenul recuperat și nivelat. De-a lungul râului Han se află Parcul Nanji Hangang.

Proiectul a devenit între timp un exemplu de referință la nivel internațional. Potrivit Seoul Solution, orașul a primit un premiu special din partea UN-HABITAT, iar situl atrage anual aproximativ 3.000 de vizitatori străini interesați de transformarea fostului depozit.

La 24 de ani de la deschiderea parcurilor, povestea Nanjido rămâne însă una cu două fețe. La suprafață, fostul depozit a devenit un spațiu verde și recreațional. Sub gazonul Parcului Haneul, însă, metanul este în continuare monitorizat – un indiciu că, în ciuda transformării spectaculoase, depozitul de deșeuri continuă să aibă activitate subterană.

Nanjido ilustrează astfel atât posibilitatea recuperării unor terenuri grav degradate, cât și limitele unei asemenea transformări: peisajul poate fi refăcut, dar procesele care au loc sub suprafață nu dispar odată cu acoperirea gunoiului.