Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie. De ce se ține post aspru. Ce nu se face de ”Ziua Șarpelui”
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci în fiecare an pe 14 septembrie, una dintre cele mai importante sărbători dedicate Crucii Mântuitorului. Ziua este marcată prin post aspru, rugăciune și participarea la slujbele religioase.
În tradiția populară românească este cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui.
Înălțarea Sfintei Cruci amintește de două momente importante din istoria creștinismului: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos și înălțarea ei solemnă înaintea credincioșilor, în secolul al IV-lea, precum și readucerea Sfintei Cruci la Ierusalim, în secolul al VII-lea.
De ce se ține post de Înălțarea Sfintei Cruci
În această zi, credincioșii sunt îndemnați la rugăciune, cumpătare și milostenie. În biserici, Sfânta Cruce este așezată spre închinarea credincioșilor, iar slujbele au un caracter aparte.
Spre deosebire de multe dintre marile sărbători din calendarul ortodox, 14 septembrie este zi de post, indiferent în ce zi a săptămânii cade. Caracterul auster amintește de Patimile și moartea Mântuitorului pe Cruce.
De ce i se spune Cârstovul Viilor
În calendarul popular, 14 septembrie marchează și un moment important al toamnei. Sărbătoarea este cunoscută drept Cârstovul Viilor, fiind asociată tradițional cu apropierea culesului viilor și cu pregătirea recoltelor de toamnă.
În unele regiuni, această zi reprezenta un reper pentru începerea culesului strugurilor și pentru alte activități agricole specifice perioadei.
O altă denumire populară este Ziua Șarpelui. Potrivit vechilor credințe, în jurul acestei date șerpii și alte vietăți începeau să se retragă în pământ pentru perioada rece. De aici s-au născut numeroase superstiții și obiceiuri, păstrate mai ales în comunitățile rurale.
Tradiții și superstiții pe 14 septembrie
În credința populară, de Înălțarea Sfintei Cruci nu era bine să se facă muncă grea, iar oamenii respectau sărbătoarea pentru sănătatea și protecția familiei.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchete de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
Tot în această zi, în Bucovina se făceau acte ritualice contra duhurilor rele sau cu scop fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare.