Începutul Anului Nou bisericesc. De ce a fost aleasă data de 1 septembrie pentru această sărbătoare creștină

Biserica Ortodoxă sărbătorește începutul anului nou în prima zi a lunii septembrie. Data la care se sărbătorește Anul Nou bisericesc a fost stabilită de Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea (325).

La baza luării acestei decizii a stat considerentul că începutul activității de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul Iisus Hristos s-a făcut la începutul aceste luni.

„Acum a mers Domnul Iisus Hristos în Nazaret”

„Acum a mers Domnul nostru Iisus Hristos în Nazaret, unde crescuse, și în zi de sâmbătă a intrat în adunarea evreilor, cum era obiceiul la ei, să se adune mai ales sâmbăta în sinagogă și să învețe poporul din cărțile prorocilor”, scrie în Viețile Sfinților.

Atunci, intrând Iisus în sinagogă s-a sculat să citească și I s-a dat cartea prorocului Isaia pe care, deschizând-o, a aflat locul unde era scris:

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului”. (Luca 4, 18, 19)

Închizând apoi și dând cartea, a început să învețe, arătându-Se pe Sine că este adevăratul Mesia trimis oamenilor de Dumnezeu-Tatăl, spre mântuirea și înnoirea vieții, împlinindu-se astfel scriptura citită.

În Legea Veche, din această lună începeau a se număra anii până la 50, precum a poruncit Domnul celor ce intraseră în pământul făgăduinței. Numărând 49 de ani, al 50-lea cu dinadinsul să-l prăznuiască, nu numai ei singuri și robii lor, boii și catârii lor, ci și pământul pe care locuiau să fie nearat și nesemănat; nici chiar spicele ce creșteau pe el să nu le strângă, nici strugurii din vii, nici roadele din grădini să nu se culeagă și să fie lăsate spre hrana oamenilor săraci, a animalelor și a păsărilor.

„În al 50-lea an se iertau datoriile datornicilor, se dădea libertate robilor și cu mare grijă se păzea pe sine tot omul, să nu mânie pe Dumnezeu cu vreun păcat, nici să mâhnească pe aproapele, pentru că era anul iertării și al curățirii de păcate. Această poruncă a Domnului se întindea până la al 50-lea an, și se împărțea în șapte șeptimi de ani, adică de 7 ori câte 7 ani, și fiecare al 7-lea an se numea «sâmbătă» (sabat), adică odihnă”, mai arată Viețile Sfinților.

Cine a fost Sfântul Cuviosul Dionisie Exiguul

Tot în ziua de 1 septembrie, Biserica a rânduit să fie pomenit Sfântul Cuviosul Dionisie Exiguul, din Dobrogea. Numit și Cel Mic sau Smerit, el avea cunoștințe temeinice de astronomie și a stabilit la vremea lui pascalia sau data sărbătoririi Paștelui. Luând pentru prima dată ca punct de plecare pentru numărarea anilor Nașterea Mântuitorului ca anul 1 al erei creștine, a fixat cronologia erei creștine.

După ce a petrecut o perioadă la Constantinopol, Sfântul Dionisie a mers la Roma, unde a fost hirotonit preot. A tradus în limba latină lucrările Sfinților Grigorie de Nyssa, Chiril al Alexandriei și Proclu al Constantinopolului.