Planuri pe termen lung la Kremlin. Războiul comercial prelungit dintre SUA și China, cadoul PERFECT pentru Putin

Dacă războiul comercial dintre SUA și China s-ar prelungi, nu numai că Rusia ar putea prelua o parte din pierderea cauzată de prăbușirea legăturilor economice dintre Washington și Beijing, dar ar putea, totodată, să „cimenteze” relația lui Putin cu Xi Jinping. Statele Unite și China au aruncat piețele globale într-o spirală descendentă și, având în vedere că războiul comercial este departe de final, o nouă înrăutățire a situației de pe acest „front economic” pare posibilă în orice moment.

Cu toate acestea, vestea nu este una proastă pentru toată lumea. Confruntarea dintre Statele Unite și China deschide o mulțime de oportunități pentru Rusia – „deși Kremlinul s-ar putea confrunta cu dificultăți în a le valorifica”, punctează Mikhail Korostikov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

• Rusia și Statele Unite exportă o mare parte din aceleași bunuri către China: în principal petrol, gaze și cărbune.
• În 2024, Statele Unite au vândut 10,8 milioane de tone de petrol, 4,16 milioane de tone de gaze naturale lichefiate (GNL) și 14,1 milioane de tone de cărbune către China (în total, exporturile de energie ale SUA au valorat aproximativ 15 miliarde de dolari).
• Cu toate acestea, tot acest schimb comercial a devenit inutil în februarie, când ambele părți au introdus tarife.

Nu este surprinzător că Ministerul rus de Externe a declarat deja că poate recupera pierderile înregistrate de China. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, China ar ajunge să importe din Rusia aproximativ 21,6% din petrolul său (în creștere de la 19,6%), 31,6% din gaze naturale (în creștere de la 28,3%) și 19,8% din cărbune (în creștere de la 17,2%).

„Dacă prețurile nu se modifică, acest lucru ar genera 14,7 miliarde de dolari suplimentari pentru vistieria Rusiei”, avertizează Mikhail Korostikov.

„Moscova și Beijingul ar putea relua negocierile privind conducta Power of Siberia 2”

Totuși, continuă Korostikov, înlocuirea importurilor Statelor Unite în acest mod nu ar fi o sarcină ușoară pentru Rusia.

China dorește să-și diversifice importurile cât mai mult posibil, iar deschiderea pentru ca Rusia lui Putin să furnizeze peste 30% din gazele sale și 20% din petrolul său ar fi departe de a fi ideală.

„Nu numai că Beijingul cultivă în prezent legături cu o varietate de exportatori de energie, de la Kazahstan până la Australia, dar investește masiv și în energia regenerabilă, ceea ce reduce dependența sa generală de importurile de combustibili fosili.

Chiar dacă Beijingul ar dori să mărească nivelul importurilor de energie din Rusia, există constrângeri legate de infrastructură. Rutele terestre pentru livrarea de petrol sunt aproape la capacitate maximă (au transportat 41 de milioane de tone în 2024), ceea ce înseamnă că singura opțiune ar fi rutele maritime.

• Prin intermediul acestor rute ar putea fi transportat mai mult țiței, prin transbordarea combustibilului între petroliere, în largul mării, ceea ce se întâmplă deja în apele malaeziene și singaporeze cu petrolul din Arctica rusă.
• În prezent, acest lucru nu este foarte profitabil pentru Moscova, dar când petrolierele rusești vor putea folosi Ruta Mării Nordului, în lunile de vară, ar putea genera mai mulți bani.

Totuși, va fi mai greu pentru Rusia să înlocuiască aprovizionarea cu gaze naturale din SUA. Volumul de gaze livrat Chinei prin conducta Power of Siberia nu poate fi modificat drastic, deoarece este specificat în contracte, iar livrările feroviare sunt limitate de capacitatea Căii Ferate Transsiberiene.

Moscova și Beijingul ar putea relua negocierile privind conducta Power of Siberia 2 prin Mongolia, dar principalul obstacol în calea acestui proiect rămâne acela că Beijingul nu are nevoie de gaze în zonele nordice defavorizate ale țării (unde are și opțiunea de a importa gaze turkmene și kazahe), ci în regiunile sale sudice dens populate.

Sancțiunile occidentale, problemele de navigare în Arctica în timpul iernii și dimensiunea flotei de petroliere a Rusiei înseamnă că suplimentarea aprovizionătrii cu GNL ar fi, de asemenea, o provocare pentru Moscova. Desigur, Rusia ar putea depăși unele dintre aceste probleme – dar ar dura timp și, deocamdată, este mai ușor pentru China să cumpere din Orientul Mijlociu, Australia sau Myanmar”, explică Mikhail Korostikov.

„Produsele agricole rusești sunt puțin atractive pentru importatorii chinezi”

Situația, mai scrie Korostikov în analiza sa, este la fel de dificilă și în ceea ce privește cărbunele rusesc. Principalele limitări în acest sens sunt scăderea prețurilor, distanțele lungi până la consumatori și capacitatea porturilor și căilor ferate rusești.

„În ceea ce privește importurile agricole ale Chinei, Statele Unite sunt semnificativ înaintea Rusiei, exportând produse în valoare de 27 de miliarde de dolari în 2024 (în principal soia, porumb și grâu), comparativ cu 7,4 miliarde de dolari ai Rusiei (ulei de rapiță și floarea-soarelui, orz și soia).

Dar, în agricultură, este puțin probabil ca Rusia să înlocuiască importurile americane către China, principalele motive fiind restricțiile geografice, plus cele de transport și fitosanitare.

• Principala problemă este că sezonul scurt de creștere și gerurile frecvente din Orientul Îndepărtat și Siberia înseamnă că regiunile, pur și simplu, nu pot concura, la acest capitol, cu randamentul american.
• Chiar dacă ar reuși asta, produsele nu ar putea fi livrate din cauza limitărilor de capacitate, atât la trecerile de cale ferată de la granița cu China, cât și la terminalele de cereale portuare rusești din Orientul Îndepărtat.
• Toate acestea fac ca produsele agricole rusești să fie mai puțin atractive pentru importatorii chinezi, în special în concurența cu Brazilia sau Kazahstanul, care nu au astfel de probleme și sunt susceptibile de a deveni principalii beneficiari ai războiului comercial.

Pe lângă pierderea importurilor, o altă consecință majoră a războiului comercial dintre SUA și China este că mărfurile chinezești au fost private de o piață importantă. Cel puțin pe hârtie, articolele fabricate odinioară în China, care erau destinate Statelor Unite, ar putea fi redirecționate către Rusia – cu un preț mai mic.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca Rusia să devină principalul canal pentru vânzarea excesului de mărfuri chinezești. În primul rând, nu are o capacitate de piață suficientă. În al doilea rând, lipsa capacității de producție și deficitul de forță de muncă înseamnă că Rusia are o marjă limitată de a procesa mărfuri chinezești pentru reexport.

Și în al treilea rând, riscul sancțiunilor secundare din partea SUA înseamnă că majoritatea băncilor chineze refuză să colaboreze cu clienții ruși, forțându-i pe aceștia din urmă să utilizeze scheme terțe care cresc costurile și termenele de livrare”, mai scrie Mikhail Korostikov.

„Cu cât relația dintre Statele Unite și China este mai proastă, cu atât Rusia devine mai importantă pentru China”

Potrivit Reuters, începând cu vara anului 2024, 98% dintre băncile chineze încetaseră să mai accepte plăți directe de la companii rusești, iar timpul mediu de procesare a plăților crescuse la optsprezece zile.

„Cu toate acestea, o prăbușire a comerțului dintre SUA și China ar însemna că băncilor chineze nu le mai pasă de sancțiunile americane, în timp ce autoritățile de reglementare chineze ar putea fi mai dispuse să ignore soluțiile financiare, permițând mai multor bănci chineze să finanțeze tranzacții care implică firme rusești.

Deși toate acestea sunt posibile, se vor întâmpla doar dacă Beijingul va semnala băncilor sale că încercările de a ajunge la un acord cu Washingtonul au eșuat și că războiul comercial va continua probabil pentru o lungă perioadă de timp.

Chiar dacă Beijingul decide să nu intensifice imediat comerțul cu Rusia, un război comercial prelungit înseamnă că acesta rămâne o opțiune în viitor. Într-o mare măsură, fundamentul încălzirii legăturilor dintre Moscova și Beijing în ultimii treizeci de ani a fost furnizarea de resurse naturale rusești către China prin rute care nu pot fi atinse de avioanele lansate de pe portavioanele americane.

Odată cu fracturarea relației Washington-Beijing, acest lucru este mai presant ca niciodată.

Deși beneficiile economice – pentru Rusia – ale războiului comercial dintre SUA și China pot fi oarecum ambigue, imaginea este mult mai clară când vine vorba de politică.

Cu cât relația dintre Statele Unite și China este mai proastă, cu atât Rusia devine mai importantă pentru China.

• În ultimii ani, relația bilaterală dintre Moscova și Beijing a devenit asimetrică, cea mai mare parte a puterii fiind deținută de Beijing.
• Dar Rusia va putea acum să încerce să corecteze acest dezechilibru.

Războiul comercial este, de asemenea, doar un aspect al strategiei mai ample a Washingtonului în ceea ce privește Beijingul. Tarifele și alte restricții impuse Chinei sunt văzute de oficialii americani nu doar ca o modalitate de a corecta dezechilibrul comercial dintre cele două țări, ci și ca un mijloc de a împiedica progresul tehnologic al Chinei.

Fiecare pas în această direcție al Washingtonului face din Moscova un partener mai atractiv pentru Beijing”, continuă Mikhail Korostikov.

„Trump și politicile sale continuă să fie percepute de mulți ca o anomalie”

Pe termen lung, războiul comercial dintre SUA și China ar putea schimba, în alte țări, și atitudinea față de Rusia.

Abordarea Washingtonului este o ruptură în ceea ce privește tradiția SUA de a căuta coaliții bazate pe valori. În schimb, dacă o țară se bucură sau nu de favoarea Washingtonului depinde acum de câte bunuri americane cumpără și dacă este pregătită să suporte umilința publică din partea președintelui Donald Trump.

„Acest model se potrivește bine cu narațiunile cinice de politică externă ale Kremlinului, în care cei puternici îi înving întotdeauna pe cei slabi, iar fiecare stat caută să domine cât mai multe alte națiuni posibil.

Și înseamnă că războiul dintre Rusia și Ucraina arată din ce în ce mai puțin ca o confruntare între un agresor izolat și o coaliție democratică și, mai degrabă, ca o altă luptă pentru hegemonie. În acest caz, pentru alte țări pare mai sigur și mai bine să ignore conflictul și să continue comerțul cu ambele părți.

Deocamdată, Trump și politicile sale continuă să fie percepute de mulți ca o anomalie. Și, chiar dacă acordul tarifar de la Geneva va dura mai mult decât cele nouăzeci de zile planificate și războiul comercial se va potoli într-o oarecare măsură, consecințele unora dintre deciziile lui Trump vor fi greu de inversat.

Pare inevitabil ca încrederea dintre Rusia și China să crească, ca Beijingul să devină mai puțin preocupat de sancțiunile occidentale, ca firmele rusești să câștige noi piețe și ca țările din Sudul Global să regândească modul în care văd atât Moscova, cât și războiul din Ucraina”, încheie Mikhail Korostikov.

Foto colaj main – Profimedia Images

Citește și:

Atunci când războiul poate deveni „ACCEPTABIL”. „Astăzi, Crimeea. Mâine, Taiwanul?” / „O altă încercare de a salva lumea de naivitatea liderilor săi”

Reversul promisiunilor. Trump caută un țap ispășitor pentru IMPASUL din Ucraina: „Nu poate face, peste noapte, o revoluție în politica externă”

Statistici „aranjate” în Rusia lui Putin. O realitate distorsionată, pentru a face pe plac Kremlinului: „Regimul alunecă într-o DICTATURĂ brutală”

Gambitul Kursk sau cea mai îndrăzneață operațiune militară a Ucrainei. „Nu s-a desfășurat conform așteptărilor, dar Kievul a evitat CATASTROFA”

Semnal de alarmă. După lecția „Ucraina”, Putin vizează o reformă MILITARĂ profundă. „Rusia are 4 opțiuni pentru a-și reconstrui armata”