Atunci când războiul poate deveni „ACCEPTABIL”. „Astăzi, Crimeea. Mâine, Taiwanul?” / „O altă încercare de a salva lumea de naivitatea liderilor săi”

Mark Rubio, secretarul de stat SUA, și-a anulat deplasarea la Londra, iar mult așteptata întâlnire dintre miniștrii de externe ai Marii Britanii, Franței, Germaniei și Ucrainei a fost plasată pe cu totul alte coordonate. După ce Ucraina a respins propunerea Washingtonului de a recunoaște ocuparea Crimeei de către Rusia, scenariul se complică gradual.

Ucraina nu va recunoaște ocuparea Crimeei de către Rusia sub nicio circumstanță, a declarat președintele Volodimir Zelenski, în timpul unui briefing desfășurat la Kiev, pe 22 aprilie.

„Nu este nimic de discutat. Acest lucru încalcă Constituția noastră. Acesta este teritoriul nostru, teritoriul poporului Ucrainei. De îndată ce încep discuțiile despre Crimeea și teritoriile noastre suverane, discuțiile intră în formatul pe care îl dorește Rusia – prelungirea războiului – pentru că nu va fi posibil să ajungem rapid la un acord”, a declarat președintele ucrainean în fața jurnaliștilor.

ALEGERI 2025 Călin Georgescu, un nou MESAJ pentru români înainte de votul final din 18 mai: ,,Toate nedreptățile se vor sfârși în curând. Nu vom ieși din Europa”

22:30

VIDEO Nicușor Dan: „Matei Păun nu candidează la o funcție publică și putem să-l lăsăm acasă”

21:55

„Suntem în război de peste 11 ani”, a mai spus Zelenski. „Este posibil să ajungem rapid la un acord cu Rusia? Nu, nu este. Este imposibil fără presiune”, a punctat liderul Ucrainei.

„Acesta nu este un plan de pace, este o ofertă de predare în condiții noi”

„Oferta finală” a Statelor Unite nu face nimic pentru a promova interesele fundamentale ale Ucrainei, scrie Elena Davlikanova într-o analiză publicată de The Moscow Times.

Potrivit Axios, acest plan ar lăsa Ucrainei puține, dar vagi „garanții de securitate”, oferite de o coaliție de state europene și, eventual, non-europene. SUA nu ar participa.

„Chiar și primele versiuni ale planului de descurajare franco-britanic oferă condiții mai clare și angajamente mai puternice.

Ucraina ar recăpăta o mică parte din regiunea Harkov, care se află în prezent sub ocupație rusă. Cu toate acestea, având în vedere înrăutățirea poziției Rusiei pe acest front, această recuperare teritorială nu ar fi un câștig foarte mare. Navigația liberă de-a lungul unor părți ale râului Nipro ar fi, de asemenea, restabilită, deși orice acord aici s-ar prăbuși, probabil, după prima provocare rusă.

• Se menționează asistența financiară pentru reconstrucția Ucrainei.
• Dar nu au fost propuse mecanisme de finanțare credibile.
• Dacă asistența este legată de alte aranjamente creative, cum ar fi afacerea cu minerale, Ucraina s-ar putea confrunta în curând și cu alte probleme, nu numai cu războiul.

Pentru Rusia, recompensele sunt mult mai mari. SUA ar recunoaște oficial controlul Moscovei asupra Crimeei. Ar accepta în mod tacit ocuparea aproape a întregii regiuni Luhansk, precum și a unor părți din Donețk, Herson și Zaporojie. Aderarea Ucrainei la NATO ar fi exclusă, deși calea UE ar putea rămâne deschisă.

• Sancțiunile impuse Rusiei din 2014, când Rusia a pus mâna pe Crimeea, vor fi ridicate.
• Cooperarea economică dintre Washington și Moscova s-ar extinde, în special în sectoarele energetice și industriale profitabile.
• Asta ar accelera recuperarea Rusiei și ar consolida baza militaro-industrială pentru viitoarele runde de agresiune.

Cu alte cuvinte, propunerea ar ratifica rezultatele agresiunii militare. Rusia ar câștiga adâncime strategică și ar câștiga timp. Ucraina ar pierde teritoriu, securitatea și perspectiva suveranității depline pentru a-și croi propriul viitor. Acesta nu este un plan de pace. Este o ofertă de predare în condiții noi”, avertizează Elena Davlikanova în analiza sa.

Ucraina, doar o friptură care poate fi înghițită bucată cu bucată?

Este posibil, continuă Elena Davlikanova, ca Ucraina să fi acceptat reticența Washingtonului de a sprijini aderarea la NATO și, după Memorandumul de la Budapesta, nu va mai avea încredere în orice garanții de securitate care nu respectă angajamentele prevăzute la articolul 5.

„Dar recunoașterea Crimeei ca fiind parte a Federației Ruse nu este doar o linie roșie, ci este o linie pe monitorul cardiac. O astfel de concesie nu ar stabiliza conflictul. O repetare a anului 2014 ar încuraja Rusia să decidă în continuare că Ucraina este doar o friptură care poate fi înghițită bucată cu bucată.

• Orice decizie care încalcă integritatea teritorială a Ucrainei este interzisă de constituția Ucrainei.
• Președintele Volodimir Zelenski a reafirmat această poziție luna aceasta, afirmând că Peninsula Crimeea este o parte inseparabilă a teritoriului ucrainean și că nu ar putea exista negocieri cu privire la statutul acesteia.
• Va fi aproape imposibilă modificarea Constituției, pentru a elimina acest obstacol.

Problema nu este doar legală. Majoritatea ucrainenilor și a tătarilor din Crimeea resping orice concesie.

Populația indigenă tătară din Crimeea, care s-a confruntat cu deportări în masă sub conducerea sovietică, în 1944, și din nou persecutată după invazia Rusiei din 2014, continuă să afirme că Peninsula Crimeea este Ucraina.

Încălcarea drepturilor omului în Crimeea ocupată, inclusiv recrutarea forțată, confiscarea proprietăților și suprimarea disidenței, sunt bine documentate de organizațiile internaționale”, mai scrie Elena Davlikanova.

„Câștigurile obținute prin forță duc la solicitări suplimentare, nu la pace”

 Din punct de vedere geopolitic, Crimeea deține o valoare strategică enormă. Flota Rusiei de la Marea Neagră, staționată la Sevastopol, deși redusă din cauza amenințării eliminării complete de către forțele armate ucrainene, va reprezenta o amenințare directă pentru aliații europeni ai NATO.

Oficializarea prezenței Rusiei ar expune sudul Europei la riscuri mai mari și ar slăbi flancul sud-estic al NATO.

„Până de curând, SUA au recunoscut aceste pericole. În 2018, secretarul de stat Mike Pompeo a emis Declarația Crimeei, reafirmând că SUA nu vor accepta niciodată încercarea de anexare a Rusiei.

Înrădăcinată în Carta Națiunilor Unite și făcând ecouul Declarației Welles din 1940, a arătat clar că SUA refuză să recunoască pretențiile Kremlinului asupra teritoriului confiscat cu încălcarea dreptului internațional.

• Abandonarea acestui principiu ar crea un precedent global.
• Dacă Statele Unite nu doresc să fie implicate în mai multe conflicte în străinătate, ar trebui să reconsidere această concesie specială care ar putea fi făcută Kremlinului.
• Astăzi, este Rusia în Ucraina. Mâine, ar putea fi China în Taiwan.

Mai mult, legitimizarea controlului Rusiei asupra Crimeei ar dăuna eforturilor de neproliferare nucleară. Kievul a renunțat la al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume, în 1994. Dezmembrarea ulterioară a țării este, de fapt, un semnal către alte națiuni, pentru ca acestea să privească armele nucleare ca fiind singura lor apărare de încredere.

O lume în care mai multe țări își îndeplinesc ambițiile nucleare ar fi un loc și mai periculos”, mai scrie Elena Davlikanova.

„Dacă Statele Unite și-ar schimba poziția, ar putea declanșa un efect de domino”

Susținătorii unui acord susțin că acceptarea pierderilor teritoriale ar putea pune capăt luptei și ar permite reconstrucția.  Dar istoria sugerează altceva – concesiile aduse agresiunii rareori produc stabilitate.

Războiul Rusiei în Georgia, în 2008, ocuparea Crimeei în 2014 și intervențiile ulterioare în Siria și Africa arată toate un tipar: câștigurile obținute prin forță duc la solicitări suplimentare, nu la pace.

„Nici măcar China, India și Iran – țări cu diferite grade de simpatie față de Rusia – nu au recunoscut Crimeea ca fiind teritoriu rus. Doar regimuri izolate precum Coreea de Nord, Siria și Nicaragua au făcut acest lucru.

Dacă Statele Unite și-ar schimba poziția, ar putea declanșa un efect de domino, începând cu statele mai mici și extinzându-se la jucători mai mari, subminând consensul internațional.

Pacea în Ucraina nu va veni prin legitimarea agresiunii. Astfel, împotrivirea Ucrainei nu este încăpățânare ideologică, ci o altă încercare de a salva lumea de naivitatea liderilor săi”, încheie Elena Davlikanova.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Gen. Ben Hodges: „Dacă SUA se retrag de la Baza Mihail Kogălniceanu ar rămâne un gol imens. Este cel mai bun loc de la Marea Neagră”

Ambițiile imperialiste ale lui Putin și compromisul pe cheltuiala Kievului. Mesaj DRAMATIC pentru vecinii Rusiei: „Agresiunea dă roade”

Cargo 200, codul rusesc pentru soldații MORȚI în Ucraina. Cât plătește Rusia lui Putin pentru a-i atrage pe noii recruți. „Te plătesc pentru a muri”

SUA și Rusia lui Putin, acord pentru relansarea Nord Stream 2? „Proiect viabil, dar ridică mai multe ÎNTREBĂRI decât răspunsuri”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele