Ștefan Popescu. Consiliul European informal de la Dublin: Ucraina şi Marea Neagră se negociază fără România
Data de 13 noiembrie 2026 este o dată importantă pentru România deoarece a scos la iveală goliciunea leadershipului în materie de politică externă, a celor care elaborează strategii și în general a unui întreg ecosistem care zilnic administrează felul în care lumea trebuie privită la București. La Dublin, la reuniunea informală a Consiliului European, s-a decis că Uniunea Europeană trebuie să negocieze cu Rusia. Lucru previzibil, asupra căruia am atras atenția de foarte mult timp, după cum am atenționat asupra riscurilor balticizării politicii externe a României. La Dublin, Înalta Reprezentantă pentru Politica Externă Kaja Kallas, a fost exclusă din echipa de negociere. De asemenea, s-a stabilit că grupul E5 – Franța, Germania, Marea Britanie, Italia și Polonia să vorbească în numele UE. Alt loc comun. Dl. Alexander Stubb, președintele Finlandei, ne-a anunțat cu câteva ore înainte să ajungă la București la reuniunea grupului B9 din primăvară (alt succes al diplomației românești…, evident o spun cu ironie), într-un interviu publicat în La Repubblica ori Corriere della Sera, că grupul E5 trebuie să negocieze în numele Europei.
Deci toate deciziile luate la Dublin erau previzibile și cu toate acestea ne-am situat pe pozițiile balticilor vizavi de Rusia și asta în condițiile în care era evident că dinamica americană nu va lăsa insensibile statele europene cu orizont strategic. De altfel, încă de la jumătatea lui februarie, președintele francez Emmanuel Macron anunța că Franța se află în contact tehnic cu Federația Rusă. Nici măcar bilaterala Germania-Rusia la nivel de miniștri de externe în marja sesiunii Adunării Generale a ONU ori bilaterala Polonia-Belarus (să nu îmi spuneți că dl ministru Sikorski a vizat Minskul iar nu spațiul strategic în care se află acesta) nu ne-a ridicat niciun semn de întrebare. Nu mai vorbesc de convorbirea telefonică a premierului norvegian și președintelui finlandez cu președintele Vladimir Putin și, mult mai grav, faptul că orice reuniune privind Ucraina asocia țări baltice și nordice iar nu țări de la Marea Neagră.
Spiritele lucide și curajoase care au încercat să deschidă indirect unele canale și pentru România au fost cu promptitudine dezavuate.
Nici măcar primirea domnilor Nicusor Dan și Rumen Radev de către secretarul general NATO Mark Rutte la reședința sa iar nu la sediul oficial al Alianței atunci când au prezentat o listă comună cu echipamente necesare combaterii dronelor, nu a reprezentat un semnal, după cum nu reprezintă nici lipsa oricărei inițiative aliate pentru a ne ajuta în fața riscului reprezentat de drone. Sigur, Franța a salvat aparențele prin trimiterea pentru câteva zile a aparatului Atlantique 2.
La toate acestea se adaugă faptul că România este singura țară importantă de pe flancul estic fară un dialog la nivel înalt cu administrația americană. Și iarăși mă văd nevoit să reiau ceea ce am afirmat în repetate rânduri : acest lucru nu ține de lipsa excelenței noastre ci de lipsa intereselor americane pentru un dialog la nivel politic înalt cu România.
Iar acum concluzia. Nu știu când vor începe în mod real negocierile cu Federația Rusă căci mai întăi va fi un lung șir de tatonări, de testări de poziții, timp în care războiul nu va sta pe loc. Știu însă că indiferent de rezultatul negocierilor România va fi statul membru UE și NATO care va suporta cele mai mari costuri strategice. Mai știu ceva : România nu este un stat de talia Poloniei dar ar fi avut suficiente atuuri pentru a-și transforma această vulnerabilitate structurală în legitimitate de a fi parte a acestui proces de negociere. Îmi voi permite totuși o speculație. Nu cred că împingerea României în situația de a fi în afara nucleelor de țări (spun nuclee deoarece avem grupul E5 dar și binomul Norvegia-Finlanda – apropo, am pledat şi pentru construirea unei capacităţi diplomatice la Marea Neagră atât cu Moscova cât şi cu Kievul…) cuprinse în procesul de negociere s-a făcut ca urmare a unor erori de analiză. Cred că s-a făcut cu buna știință de către cei care sunt în slujba celor care au interes să provoace o schimbare strategică la Marea Neagră.