Cristoiu explică diversiunea stenogramelor în dosarul Călin Georgescu: E dușmanul poporului/Nu e apărat de aproape nimeni

Dublul standard al procurorilor DIICOT în cazul Călin Georgescu, comparativ cu respectarea unor minime drepturi în cazul altor cercetați penal, a fost subliniat de publicistul și analistul politic Ion Cristoiu în emisiunea Ai Aflat! În viziunea cunoscutului lider de opinie, fostului prezidențiabil i-a fost construită în mod elaborat o imagine de dușman al poporului, ca în timpul represiunii staliniste. Urmăriți emisiunea integrală pe Youtube. 

Invitatul lui Ionuț Cristache a remarcat că scurgerea stenogramelor către presă, în ancheta care îl vizează pe liderul suveranist, are un obiectiv clar: compromiterea mediatică a acestuia.

Oamenii „sistemului”, tratați elegant

Această aserțiune e ușor de verificat, a continuat invitatul. În cazul unor oameni ai sistemului, cum este de pildă premierul Bolojan, nu se recurge la astfel de metode. În schimb, dacă ar fi fost vizați alți suveraniști, DIICOT ar fi făcut exces de zel în furnizarea de informații din dosare.

„Marea majoritate a stenogramelor sunt făcute de compromitere mediatică. Deci în cazul lui Călin Georgescu, s-au folosit…Numai în cazul lui, asta este ciudățenia. Nu ciudățenia, interesant. La ăilalți, care sunt oameni onorabili, ca să le zicem așa, de ai sistemului, nu li s-a întâmplat nimic. A fost Ilie Bolojan la Iași, noi nu avem nici măcar un comunicat DIICOT în ce calitate a fost. Dacă ar fi fost George Simion sau Călin Georgescu sau Cristela Georgescu, am fi știut acuma. Și ce a zis avocatul cutare…”, a declarat Cristoiu în studioul Gândul. 

Călin Georgescu, inamicul public nr. 1

Astfel, fostul prezidențiabil e tratat deliberat ca inamicul public nr. 1, construindu-se un rechizitoriu ca pe vremea lui Stalin, a conchis cunoscutul jurnalist.

„Deci, în cazul tuturor, cu excepția lui Călin Georgescu, respectă minimele prevederi legale. De ce în cazul lui? Pentru că, în cazul lui, s-a ales dușmanul poporului, el. Dușmanul poporului de pe vremuri. La dușmanul poporului, în anii 50, puteai să faci orice. Pentru că nu sărea nimeni în ajutor. În cazul lui, exercițiul este în felul următor. Am identificat dușmanul poporului. El nu este apărat aproape de nimeni. Mă rog, de câțiva din presă”.