Istorie neștiută. De ce a ezitat Gheorghiu-Dej la numirea lui Ion Iliescu în funcție. Lavinia Betea: „Cum să pui un inginer la propagandă?”

În cadrul unei ediții speciale transmise live de Gândul a emisiunii „Ai Aflat!, cu Ionuț Cristache”, Lavinia Betea, autor, lector în psihologie și istoric, a vorbit despre viața de comunist în ilegalitate. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Ionuț Cristache.

Lavinia Betea: „Comuniștilor li se cerea atunci să facă lungi drumuri, să țină ședințe de partid noaptea, să mobilizeze masele. Erau niște lucruri foarte grele, care necesitau curaj, care necesitau sănătate de fier”

Invitat la emisiunea lui Ionuț Cristache, Lavinia Betea a vorbit despre cum a ezitat Gheorghe Gheorghiu-Dej la numirea în funcție a lui Ion Iliescu. Acesta ar fi ezitat pe motiv de potrivire a unui inginer la secția de propagandă. Dej ar fi decis în favoare, în cele din urmă, datorită modului în care Iliescu reușea să comunice. În plus, cerința de numire în funcție ar fi venit chiar de la Nicolae Ceaușescu, secretarul cu organizatoricul. Dej avea și reticențe în ceea ce îl privea pe Iliescu, din cauza tatălui acestuia. Alexandru Iliescu nu a decât un „intrigant” în fața lui Dej. Betea menționează și modul în care tatăl lui Iliescu s-a stins din viață. Acesta ar fi fost bolnav atât cu inima, cât și cu rinichii. Cu viața grea de propagandist comunist, trăită în ilegalitate, Alexandru Iliescu s-ar fi confruntat cu mari probleme de sănătate care l-au și ucis.

„Și în 1960, când Ion Iliescu este propus să intre într-o poziție destul de importantă în secția de propagandă a partidului, secția de propagandă a Comitetului Central și trebuia avizată, postul respectiv fiind postul de nomenclatură numărul unu, cum se numea după titulaturile din vremea lui Stalin. Deci avea nevoie de semnătura primului om pentru aprobare. Gheorghe Gheorghiu-Dej ezită. Stă cu stiloul deasupra și spune cum să numim noi un inginer la propagandă… Adică să-l numească pe Ion Iliescu, pentru că în vremea respectivă era o criză enormă de ingineri, mai ales ingineri cu specializarea lui Ion Iliescu. Moscova era considerată lumina lumii în materie inclusiv de știință. Și cum să iei un astfel de om, că vezi Doamne, la propagandă nu trebuie să cauți atât de îndelung ca să găsești pe unu bun de papagal, cum li se spunea celor care făceau propaganda. În orice caz, până la urmă, Dej, ezitând, spune luați-l de aici. Propunerea sigur că venea de la Ceaușescu, Secretarul cu organizatoricul. Luați-l de aici, faceți ce vreți cu el, că eu când îl văd cum dă din mână și dă din dos, când vorbește, îl văd în fața mea pe intrigantul de taică-su. Adică pe Alexandru. Alexandru Iliescu nu a mai fost primit în partid. După 1944, Alexandru Iliescu este bolnav. În primul rând este bolnav de inimă. Va muri în 1945 din cauza unui infarct. Și un om bolnav de inimă, bolnav și de rinichi, foarte grav bolnav de rinichi… De ce insist pe aceste amănunte? Pentru că în spatele vorbelor trebuie să vedem omul. Comuniștilor li se cerea atunci să facă lungi drumuri, să țină ședințe de partid noaptea, să mobilizeze masele. Erau niște lucruri foarte grele, care necesitau curaj, care necesitau sănătate de fier. Dormeau prin primării, pe mesele acelea de ședințe, se înveleau și ei cu pânza de pe masa de ședințe. O existență realmente de aventurier, de om posedat fie de carierist că intuiai că vei avea câștig de cauză, fie posedat de propria ta credință în misionarismul pe care va trebui să-l afișezi.”, a explicat istoricul.