Ce înseamnă înfrângerea lui Trump care se prefigurează și cum va arăta războiul politic. Ce le poate face Trump democraților și democrații lui

Să nu credem nicio clipă că de săptămâna viitoare America se va liniști și va fi lapte și miere în politică. Lupta dintre Trump și democrați va fi crâncenă. Trump va avea de luptat pe mult mai multe paliere decât locurile scoase la bătaie la alegerile midterms. Deja, în seara alegerilor, a spus, la CBS, că va fi agresiv. Ultima luptă a mandatului lui Trump va fi cu Congresul, cu Partidul Republican și, sporadic, cu Guvernatorii statelor. Vor fi patru fronturi deschise cărora va trebui să le facă față, dacă nu vrea să ajungă Președintele care, în loc să facă America mare din nou, a făcut Partidul Republican foarte mic.

Revenind la Congres, atribuțiile fiecărei camere sunt fixe, dar nu chiar. La fel și ale Președintelui, care conduce guvernul, cu puteri speciale, dar controlate și blocate uneori de Congres. De regulă, cele două Camere funcționează ca un mecanism de reglaj în sine. Când Congresul e rupt în două culori, fricțiunile se consumă acolo. Când Congresul e de o culoare și Președintele de altă culoare, războiul de gherilă se duce între instituția legislativă și Președinte.

Camera Reprezentanților adoptă legi. Trump le poate bloca, prin veto. Camera poate aduna două treimi și trece peste veto. Senatul poate bloca numiri în instituțiile administrative. Trump, care tocmai a obținut o decizie a Curții Supreme, are puteri extinse. Și a și declarat că și le va folosi din plin în războiul cu Congresul. Camera poate iniția procedura de suspendare. Senatul, dacă are două treimi, îl poate acuza.

Trump a zis că a mai trecut prin asta și nu se teme. La CBS a spus explicit că își va folosi dreptul de veto imediat după închiderea urnelor. E ferm convins că va reuși să facă deal-uri cu democrații. Cu alte cuvinte, urmează un lung război de uzură. Spuneam că deciziile și atribuțiile nu sunt foarte clar definite, pe alocuri. Ca orice legislație, are și portițe. De exemplu, Președintele nu poate declara război. Și totuși s-a întâmplat cu Iranul. De ce? Pentru că a folosit o altă prevedere legislativă care îl lasă să declare război, dar trebuie să anunțe Congresul în 48 de ore. Și exemplele astea continuă la nesfârșit.

Echipa lui Trump a făcut deja o listă cu ce vrea Trump să facă, prin ordine executive, deci cu atribuțiile sale în următorii doi ani. Culmea este că lista cuprinde exact domeniile pentru care republicanii au fost sancționați la vot, adică emigrația, tarifele vamale, relațiile externe. Democrații vor să-l ancheteze deja pentru unele dintre ele, iar după ce au câștigat Senatul pot numi și oameni la Curtea Supremă care să fie de partea lor.

În afară de această bătălie între Capitoliu și Casa Albă, va fi și cea din Partidul Republican. Deja nume cunoscute de la republicani spun că ar trebui să învețe ceva partidul din semnalul midterms, altfel sunt compromise și alegerile din 2028. Culmea e că Trump nu renunță la linia sa sub nicio formă, așa că nu ar fi de mirare să fie forțat să renunțe chiar la ultima parte a mandatului său. E o speculație cum că republicanii l-ar pregăti pe Vance și i-ar cere lui Trump retragerea pe motive medicale.

Într-un mod ironic, Iranul i-a venit de hac lui Trump, fără să arunce vreo bombă pe teritoriul american. Pur și simplu a blocat un canal și a ridicat prețul barilului. Dacă alegerile astea ar fi fost înainte de Iran, republicanii își păstrau măcar o Cameră. Așa, vor căuta țapul ispășitor și acesta se numește Trump.

Probabil că Trump va face acum, cu puterile lui extinse, urgent niște numiri ca să își pună oameni în diverse instituții. În același timp, presa americană spune că ar fi pregătit ceva de tip grațiere, cum ar veni, pentru toți cei care au lucrat cu el până acum. Culmea e că nu se închiseseră urnele și democrații deja vorbeau de audieri și investigații extinse ale cercului de colaboratori ai actualului Președinte.

Vă dați seama că următorii doi ani vor fi ani de șoc și groază. Trump era bun la atac, dar, de data asta, și-a făcut-o cu mâna lui.

Structura federală a SUA acordă puteri descentralizate statelor, dar nu e o cale cu sens unic. Statele, conduse de guvernatori, sunt strâns legate de guvernul federal și de pușculița acestuia. În interiorul statelor, guvernarea este gândită în așa fel încât parlamentele locale sunt o miniatură a Congresului, dar cu culori locale specifice, care pot fi diferite de cea a centrului. La nivel de județe, numite county-uri, adică un fel de regiuni, se perpetuează modelul mare. Avem Congresul, Parlamentele locale, Consiliile locale și mulți alți aleși direct de popor, judecători, șerifi și alte funcții din instituțiile locale, ceea ce întărește legătura cu cetățenii.

Acest echilibru de putere, la care se adaugă zecile de mii de organizații civice și o adevărată putere judecătorească, și, peste toate astea, banii țin America pe un drum drept, indiferent de derapajele temporare. Pe deasupra mai intervin și interesele financiare ale entităților economice sau particulare, la nivel individual.