INTERVIU | Actrița Andreea Șovan: ”Eu cred că suntem o societate care suferă de Tristețe”

Zilele de 28, 29 și 30 octombrie au însemnat întâlnirea publicului cu cea mai recentă premieră a Teatrului EXCELSIOR, spectacolul ”KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi”. Povestea fascinantă a patru tinere care ajung să lupte, la propriu, pentru tot ceea ce le este refuzat în societatea patriarhală a Angliei victoriene a emoționat de fiecare dată sălile arhipline ale teatrului, EXCELSIOR fiind scena care propune acest titlu în premieră absolută.

Andreea Șovan, una dintre cele patru eroine ale textului lui Joy Wilkinson, ne-a împărtășit – într-o discuție ca o furtună de cuvinte – ce crede despre teatru, viață și, nu în ultimul rând, ce simte despre povestea victoriană în care a pășit ”cu mare bucurie”.

FLASH NEWS Șase state membre insistă asupra unei noi taxe la nivelul UE pentru marile companii petroliere după creșterea prețurilor la energie

23:54

NEWS ALERT Nou mesaj RO-Alert în nordul județului Tulcea. Populația, avertizată cu privire la posibila cădere a unor obiecte din spațiul aerian

23:41

Reporter: Cât de mult te regăsești în Anna Lamb, personajul pe care îl interpretezi în KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi?

Andreea Șovan: Ce am în comun cu Anna Lamb? În primul rând fizicul (haha) în sensul că împărțim același corp, și nu mă refer la vestimentație și stil. Ca paranteză, mă bucur că trăiesc în lumea modernă în care sunt deja inventate capsele, fermoarul, lenjeria intimă, e normal ca femeile să poarte pantaloni și putem să ne îmbrăcăm repede și fără ajutorul a trei servitoare. Partea cu hainele, pe cât de spectaculoasă – era foarte complicată atunci. În comun cred că avem viziunea ușor romantică și idealistă asupra vieții. Anna e naivă… așa e și descrisă. Un înger. Crede în salvare prin sacrificiu, forța ei e puterea de a îndura, de a tolera, de a se abține.

În ziua de azi aceste aspecte nu reprezintă neapărat calități dezirabile sau cel puțin nu mai sunt promovate, nu sunt ridicate la rangul de ideal, de scop, cel puțin nu în cultura noastră (la asiatici e puțin diferit, de exemplu), dar au fost perioade în care ele reprezentau idealuri. Și asta se vede în povești, în cărți etc.

”Pe scurt, și eu am momente în viață când fac din anduranță un templu personal, o virtute, în situații în care nu e cazul. Degeaba. La fel ca Anna”

Andreea Șovan

Actrița Andreea Șovan: ”Și eu am momente în viață când fac din anduranță un templu personal”

 ”Tema principală a Annei este abuzul și violența domestică”

Reporter: Povestea se petrece în Anglia victoriană. Ce crezi despre actualitatea temelor textului lui Joy Wilkinson?

Andreea Șovan: Cât despre actualitatea temei în ziua de astăzi, faptul că acțiunea este plasată în epoca victoriană mi se pare doar un pretext… Putea foarte bine să fie și azi și ar fi fost, în esență, același lucru. Tema principală a Annei este abuzul și violența domestică. Și incapacitatea ei de a se salva, deși e bogată și… in „a family portrait”…. „they look pretty happy”, ca în piesa lui Pink, dar realitatea peisajului de familie este horror. Faptul că nu are resursele, susținerea socială, mijloacele de a schimba ceva, suportul celor apropiați… nu are nimic, de fapt. Anna e singură, blocată într-o relație toxică fără nimeni și nimic să o ajute și să o lumineze, să-i arate alternative, iar singură nu are efectiv cum să se salveze.

Ai zice că azi nu mai e așa, că avem atâtea resurse, că ne-am schimbat, că trăim într-o societate diferită. Că vedem altfel lucrurile. Și într-o oarecare măsură e adevărat, însă sunt nenumărate cazuri ca ale Annei. Prea multe pentru cât de luminați ne credem ca societate. Și nu vorbesc de alte culturi…  Vezi ce întâmplă acum în Iran… Vorbesc chiar de România. Știu un singur centru de ajutor pentru victimele abuzului casnic și e subfinanțat, cvasi-invizibil, și se chinuie să supraviețuiască. Abia toamna asta au fost introduse brățările electronice care să monitorizeze persoanele acuzate de violența domestică. Sunt pline forumurile de comentarii cu ”și-o cere!” și ”Dacă e proastă, de ce stă?” Despre ce vorbim?

”Încă suferim crunt de neștiință și lipsă de empatie, ca să nu zic ca suntem proști, orbi și nepăsători. Femeia nu are dreptul de a decide asupra propriului corp. Bătaia încă e un obicei, o tradiție, e felul normal în care merg lucrurile. Și suntem în 2022. E mult de vorbit și nu se vorbește destul. De aceea cred că «The sweet science» e un text nu important, ci esențial!”

Andreea Șovan

Actrița Andreea Șovan: ””Încă suferim crunt de neștiință și lipsă de empatie, ca să nu zic ca suntem proști, orbi și nepăsători”

”Egalitate de gen înseamnă o mentalitate colectivă, un suport social”

Reporter: Esențial din perspectiva manifestului social sublimat în poveste?

Andreea Șovan: Ai să râzi, dar încă am discuții cu colegi care au senzația că feminismul e o chestiune de moft, de măsurare a mușchilor. Că egalitate de gen înseamnă să căram amândoi același dulap. Ma uit la Anna și zic nu, man, egalitate de gen înseamnă o mentalitate colectivă, un suport social, resurse care să îmi dea posibilitatea să plec dacă mă bați. În cazul ei e atât de simplu. Violența sportului de care se apucă fetele astea din piesă e o reprezentare cât se poate de plastică a unui strigăt de ajutor.

Reporter: Lupta în ring apare astfel ca o posibilitate de salvare, de eliberare?

Andreea Șovan: Nu e ca și cum zice cineva că boxul te salvează, deși într-o situație periculoasă e bine să știi să dai un pumn – băieții știu majoritatea. Ca să avem șanse egale în fața pericolului, cred că ar trebui sa învețe și fetele. Pe de altă parte, am auzit de multe situații în care persoane au luptat cu depresia cu ajutorul boxului, a sportului în general.

„… am auzit de multe situații în care persoane au luptat cu depresia cu ajutorul boxului…”

Reporter: Cum sunt antrenamentele de box pentru spectacol? Presupun că trebuie să vă antrenați mai tot timpul, ca să fiți în formă…

Andreea Șovan: Antrenamentele la box sunt hardcore, cardio si eliberare de endorfine – rapid. Am simțit pe pielea mea efectul și cei care fac sport înțeleg la ce efect mă refer. Efectiv îți dă un boost plus 10 la viață, care te ține vreo câteva ore după și e minunat să poți să te bucuri de corpul tău, să vezi ce poate să facă, să-l descoperi prin sport.

Se zice că furia e o altă octavă a tristeții. Eliberând-o într-un mediu safe – prin box poate sau altceva, într-un mediu controlat și sănătos – nu faci decât să vindeci Tristețea.

Și eu cred că suntem o societate care suferă de Tristețe, de aceea sunt atâția oameni violenți, furioși, claxonagii în trafic. Cred că mai bine dai într-un sac dimineața decât în cățel sau nevastă seara. Că de furie si Tristețe nu ai cum să fugi, o ai, există, se adună. E un fapt. Șmecheria e cum să o manifești.

Actrița Andreea Șovan: ”Se zice că furia e o altă octavă a tristeții”

”Cred și simt că e o echipă excelentă la Teatrul EXCELSIOR”

Reporter: Ce înseamnă pentru tine acest spectacol care a văzut lumina rampei doar de câteva zile?

Andreea Șovan: Lucrul la acest proiect, pentru  mine, e o imensă bucurie (chiar dacă suna cheesy), un cadou, o întâlnire fericită, de care în tumultul și alergarea procesului caut să nu uit să mă bucur. Acum, că mai târziu știu că voi privi cu recunoștință și va fi o piesă valorificată în vitrina mea cu amintiri. Ce noroc, un text care contează, bine scris, important, puternic.

Întâlnirea cu Sînziana Stoican, care este un om și un artist extraordinar. Sunt fană Sînziana, e superbă, e atât de ușor și natural să lucrezi cu ea… E o bucurie, un mediu de lucru în care te simți respectat, apreciat, e uau. Nu mai zic de Valentin Vârlan – mi se pare super estetic și funcțional tot ce a gândit la costume și decor. Pe lângă faptul că arată a basm, e și funcțional. Adică pentru mine, ca actriță, un costum care e frumos și atât mă încurcă, el trebuie să funcționeze, să joace odată cu mine, să mă ajute. Iar Valentin a reușit fix asta. Iar echipa… sunt toți unul și unul.

”Cred și simt că e o echipă excelentă la Teatrul EXCELSIOR, colegii mei sunt mega-talentați și profesioniști. Și mă refer la toate departamentele, nu doar la actori, pentru că e muncă multă și de multe ori invizibilă în spatele unui proiect. Aici folosesc prilejul acesta ca să îi aplaud și să-i îmbrățișez pe Toți. Și pentru oportunitatea asta îi mulțumesc lui Vlad Cristache. Ahhh, și la oameni din echipă, trebuie să-l menționez pe Maestru, domnul Mircea Crețu pe care îl îndrăgesc și îl admir foarte mult și de care m-am atașat și căruia îi mulțumesc pentru antrenamente și pentru tot ce ne-a învățat. Mă bucur de întâlnirea cu el”

Actrița Andreea Șovan

Reporter: Cine este Andreea Șovan în afara scenei?

Andreea Șovan: În general, cred că atunci când cineva se autocaracterizează, practic arată o versiune ideală a sinelui… Caracterizarea reală parvine dintre rânduri, dintre cum zice și ce alege să zică despre sine. În fine, deci cum mă văd eu: artist, e o umbrelă mai largă decât actor și mi se potrivește mai bine, mă manifest prin actorie și prin multe altele. Deci sunt, ca să mă exprim convențional, o fire creativă.

De asemenea, îmi place să descopăr lucruri noi. Pare clișeu, știu. Și chiar îmi place, e sportul meu preferat. Să aflu câte ceva nou. Și dacă e nașpa, dar e ceva ce nu știam, tot valoros îl consider și îl trec la momente câștigate din zi. Îmi imaginez că adun o avere și fiecare chestie nouă pe care o descopăr, o simt, o gust, o învăț, o aflu, o văd, o aud, e un item în plus la treasure. Și am un dragon care păzește comoara, că în zodiacul chinezesc sunt dragon și mi se pare mișto! Sunt o intelectuală milenială clasică prin perspectiva faptului că sunt overthinker cu tendințe anxioase.

”Altă glumă a mea cu mine e ca cel mai bun prieten al omului e Google”

Reporter: Cum vede Andreea Șovan lumea înconjurătoare?

Andreea Șovan: Am un stil filosofic de a descoperi lumea înconjurătoare și chiar râd cu mama că primul meu cuvânt n-a fost ”mama”, a fost ”de ce?” E o glumă, desigur, dar e o întrebare care stă cu mine acolo cot la cot cât trec prin viață. Altă glumă a mea cu mine e că cel mai bun prieten al omului e Google. Ador faptul că sunt născută în epoca modernă, că am internet și apă curentă și mi-e puțin ciudă câteodată pe ăștia care s-au născut și mai acum decât mine, și mai în epoca modernă.

Eu, totuși, m-am născut mileniul trecut, îmi asum vechimea, încep s-o și văd… (n.red. – râde n.r.) Așa, sunt ambivertă, not that special, majoritatea suntem, în sensul că în ”lume” mă manifest extrovert, mi s-a spus că sunt o prezență tonică și plăcută, așa în general, iar acasă sau unde mă simt acasă intru în scoică și mă schimb, mă manifest introvert. Pe cât îmi plac oamenii și acțiunea ”afară”, în casă la mine e ca în templu: liniște și, pe cât posibil, pace.

Mă atrag chestiile care mă calmează și mă echilibrează tocmai pentru că sunt anxioasă – gen yoga și meditațiile, și pietrele, și plantele, și zenul, și tot așa, v-ați făcut o idee, dar – în același timp – mi se întâmplă des ca, odată ce am ieșit în oraș, să închid crâșma… Și mai departe nu știu, știu câte puțin din toate și tot învăț… Chestia aia cu actoria, că alegem meseria asta ca să trăim mai multe vieți într-una. Sigur, rolurile sunt vieți, varianta trailer, dar tot trăiești un pic fiind un pic altcineva. Și evident, îmi place, cum altfel?

Reporter: ”…dar tot trăiești un pic fiind un pic altcineva”

Andreea Șovan: Ah, și mai zic că, pentru mine, cum zice Rică în ”O noapte furtunoasă”, ”familia e baza societății”. Țin mult la familia mea și cred ca familia e  top chestii importante în viață, fie ea convențională sau nu, tradițională sau nu… Dar familia, ca esență, pentru mine e super-importantă și eu am norocul să fac parte dintr-o familie armonioasă și neconvențională și le datorez foarte  mult din cine sunt.

Orice succes al meu e, de fapt, și succesul celor apropiați mie și atuurile cu care m-am născut le datorez părinților și strămoșilor mei. Și le Mulțumesc pentru că există, pentru că nu trec prin viață singură.

Citește și: 

• INTERVIU | Actrița Oana Predescu: ”Boxul, o manifestare foarte deșteaptă de a-ți elibera toate tensiunile”
• INTERVIU | Actrița Loredana Cosovanu, despre iubire: ”Lasă lucrurile să se întâmple și miracolul se înfăptuiește”
• INTERVIU | Actorul Bogdan Nechifor, despre piesa ”Aproape”, premieră la Teatrul Excelsior: ”Am ajuns să jucăm la înălțime, la propriu”