(P) Află totul despre durerile reumatice, simptome și cum se pot trata

Durerile reumatice reprezintă o problemă de sănătate extrem de răspândită, ce afectează milioane de oameni la nivel global și pot diminua semnificativ calitatea vieții.

Ce sunt durerile reumatice? Deși termenul este adesea utilizat în limbajul comun pentru a descrie orice durere musculo-scheletală cronică, în domeniul medical, el face referire la o categorie complexă de afecțiuni cunoscute sub numele de boli reumatice sau musculo-scheletale.

Durerile reumatice sunt, în esență, manifestările simptomatice principale ale bolilor reumatice.

Bolile reumatice sau reumatismul constituie un grup eterogen de peste 200 de afecțiuni care se caracterizează prin inflamație și/sau degenerare a articulațiilor, mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, oaselor și, uneori, a organelor interne (inimă, plămâni, rinichi, ochi).

HOROSCOP Horoscopul săptămânii 8-14 decembrie 2025. Noroc financiar pentru 3 zodii. Oportunități majore pentru acești nativi

15:18

ACTUALITATE Apartamente la Castel în Franța la preț de apartament la Bloc în București. Cât costă să dormi pe viață în patul Ioanei d’Arc

15:17

Durerile asociate acestor boli pot fi clasificate, în mare, în două tipuri principale, reflectând natura subiacentă a bolii:

• dureri inflamatorii – sunt tipice pentru bolile autoimune; sunt adesea însoțite de redoare (înțepenire) matinală prelungită (peste 30-60 de minute) și se ameliorează, de obicei, la mișcare
• dureri mecanice sau degenerative – sunt caracteristice afecțiunilor cauzate de uzură (exemplu, osteoartrita); acestea se agravează la efort și se ameliorează după repaus

Indiferent de tip, durerea reumatică este un simptom care semnalează un proces patologic ce afectează structurile de suport și mobilitate ale corpului.

De ce apar durerile reumatice și în ce condiții

Apariția durerilor reumatice este un răspuns direct al organismului la o serie de procese patologice, cum ar fi inflamația cronică, degenerarea cartilajelor, sau afectarea țesuturilor moi, dar nu numai.

Durerile reumatice tind să se manifeste sau să se agraveze în anumite condiții, precum:

• vârsta înaintată – din cauza procesului natural de îmbătrânire și a uzurii cumulate a articulațiilor
• în perioadele de repaus – staza sângelui și acumularea de mediatori inflamatori în articulații inactive duc la apariția durerilor
• după activitate fizică intensă – deoarece are loc supraîncărcarea mecanică a articulațiilor deteriorate sau inflamate
• schimbările climatice – variațiile de presiune barometrică pot influența volumul fluidului sinovial, ducând la iritarea terminațiilor nervoase (deși neconfirmat științific, este un factor frecvent raportat de pacienți)
• infecțiile – anumite infecții pot declanșa o reacție autoimună sau o acutizare a unei boli reumatice preexistente

Cauzele durerilor reumatice

Cauzele durerilor reumatice sunt complexe și adesea multifactoriale. Ele variază în funcție de tipul specific de boală reumatică.

1. Cauze autoimune

Acestea sunt cauzele principale ale artropatiilor inflamatorii, unde organismul atacă propriile structuri.

O astfel de cauză este predispoziția genetică. Prezența anumitor gene sau markeri genetici crește semnificativ riscul de a dezvolta o boală autoimună.

Factori de mediu sau de stil de viață, precum fumatul, infecțiile virale sau bacteriene, și expunerea la poluanți, pot acționa ca declanșatori la persoanele cu predispoziție genetică.

O altă cauză este disfuncția sistemului imunitar – cauza primară a bolilor precum poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau psoriazisul. Sistemul imunitar își pierde toleranța față de propriile țesuturi și declanșează o inflamație distructivă în corp.

1. Cauze mecanice și degenerative

Acestea sunt cauzele principale ale osteoartritei:

• Vârsta – este cel mai important factor de risc; cu timpul, cartilajul își pierde elasticitatea și capacitatea de regenerare
• traumatismele articulare – leziunile anterioare (ex. rupturi de menisc, ligamente) alterează mecanica articulației și accelerează uzura
• obezitatea – greutatea corporală excesivă pune o presiune mecanică enormă asupra articulațiilor portante (genunchi, șolduri), accelerând degenerarea cartilajului
• solicitarea excesivă – anumite profesii sau sporturi care implică mișcări repetitive sau încărcare intensă a articulațiilor
• anomalii congenitale – structura articulară defectuoasă de la naștere (ex. displazia de șold)

1. Cauze metabolice

Anumite boli metabolice pot duce la depunerea de cristale în articulații, provocând durere.

Un exemplu de astfel de boală este guta, în care niveluri crescute de acid uric duc la formarea și depunerea de cristale de urați în articulații, ceea ce declanșează episoade de inflamație extrem de dureroase.

Persoanele predispuse la afecțiuni reumatice

Predispoziția la afecțiunile reumatice depinde în mare măsură de tipul specific de boală (inflamatorie/autoimună vs. degenerativă/mecanică). Există, totuși, mai multe grupuri de persoane și factori de risc care le fac mai vulnerabile în general.

Vârsta înaintată este cel mai mare factor de risc pentru bolile degenerative, în special pentru osteoartrită. Pe măsură ce îmbătrânim, cartilajul se uzează, iar capacitatea de regenerare a țesuturilor scade.

Femeile sunt semnificativ mai predispuse la majoritatea bolilor reumatice autoimune. De exemplu, poliartrita reumatoidă este de 2-3 ori mai frecventă la femei, iar în cazul lupusului eritematos sistemic raportul este de 9:1 (femei vs. bărbați).

Persoanele care au rude de gradul I (părinți, frați, surori) diagnosticate cu o boală reumatică au un risc mult mai mare de a dezvolta aceeași afecțiune din cauza predispoziției genetice.

Sportivii de performanță sau persoanele cu meserii care implică mișcări repetitive, ridicări grele sau stat prelungit în poziții inconfortabile (ex. muncitorii în construcții, atleții de contact) sunt mai predispuse la leziuni cronice și la osteoartrită.

Consumul excesiv de carne roșie, fructe de mare și alcool (în special bere) crește nivelul de acid uric, așadar persoanele cu o astfel de dietă sunt mai predispuse la a dezvolta gută.

Leziunile majore (fracturi, rupturi de ligamente sau menisc) pot duce la osteoartrita post-traumatică, ce poate apărea la ani de zile după eveniment.

Persoanele care deja suferă de o altă boală autoimună (exemplu, tiroidită Hashimoto, boala Crohn) pot avea un risc crescut de a dezvolta și o afecțiune reumatică.

Tipuri de afecțiuni reumatice

Afecțiunile reumatice cuprind un spectru larg și complex de boli care afectează aparatul musculo-scheletal și, adesea, alte sisteme de organe. Ele sunt clasificate în funcție de mecanismul lor patologic principal, ceea ce permite o abordare terapeutică specifică.

Afecțiuni inflamatorii autoimune

Numite și artrite inflamatorii, acest grup include cele mai severe și potențial invalidante boli reumatice. Este caracterizat de o inflamație cronică mediată de o dereglare a sistemului imunitar. Sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile țesuturi, în special membrana sinovială care căptușește articulațiile.

Simptomul caracteristic este redoarea matinală prelungită (durează mai mult de 30 de minute) și durerea care se ameliorează la mișcare.

Poliartrita reumatoidă este cea mai comună artrită inflamatorie. Boala afectează simetric articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor, ceea ce duce la eroziuni osoase și deformări articulare ireversibile.

Spondilita anchilozantă afectează predominant coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace, ducând la fuziunea vertebrelor (anchiloză) și la o postură rigidă, încovoiată.

Lupusul eritematos sistemic este o boală sistemică ce poate afecta articulațiile, pielea (apare erupția caracteristică „în fluture”), rinichii, creierul și plămânii.

Artrita psoriazică apare la pacienții cu psoriazis (afecțiune a pielii) și poate afecta articulațiile coloanei sau articulațiile periferice.

Afecțiuni degenerative

Acest grup reprezintă cea mai frecventă cauză a durerii articulare, fiind legat în principal de uzura mecanică și îmbătrânirea articulațiilor. Mecanismul primar este degradarea mecanică a cartilajului articular și remodelarea osoasă anormală.

Simptomul caracteristic este durerea mecanică ce se agravează la efort fizic, la sfârșitul zilei, și se ameliorează în repaus. Redoarea matinală este scurtă (sub 30 de minute).

Cel mai cunoscut și frecvent întâlnit reprezentant al acestui grup de boli reumatice este osteoartrita. Cunoscută și sub numele de artroză, afectează în principal articulațiile mari și portante (genunchi, șolduri, coloană vertebrală), dar și articulațiile mici ale mâinilor. Duce la formarea de excrescențe osoase la marginea articulației numite osteofite.

Afecțiuni metabolice

Aceste boli sunt cauzate de un defect în metabolismul organismului, care duce la acumularea unor substanțe ce se depun sub formă de cristale în spațiul articular, declanșând o inflamație acută extrem de dureroasă.

Simptomatic, sunt caracterizate prin atacuri acute, bruște, de durere, roșeață și inflamație intensă care durează câteva zile, urmate de perioade asimptomatice.

Guta (cunoscută și sub numele de artrită microcristalină) este cea mai cunoscută afecțiune metabolică reumatică. Este cauzată de niveluri crescute de acid uric (hiperuricemie) care formează cristale de urați. Afectează frecvent articulația degetului mare de la picior, dar și genunchii sau coatele.

Un alt exemplu este pseudoguta (condrocalcinoza), cauzată de depunerea cristalelor de pirofosfat de calciu dihidrat.

Afecțiuni post-infecțioase

Aceste afecțiuni apar ca o consecință întârziată a unei infecții bacteriene sau virale care a avut loc în altă parte a corpului (de obicei, în tractul gastro-intestinal sau genito-urinar). Articulațiile în sine nu conțin bacteria vie, dar sistemul imunitar reacționează în mod eronat la structuri similare din articulație. Așadar, au la bază un mecanism autoimun declanșat de un patogen.

Simptomul caracteristic este reprezentat de o inflamație articulară (artrită) care apare la câteva săptămâni sau luni după o infecție inițială.

În această categorie intră boli precum:

• artrita reactivă – apare după infecții intestinale (ex. Salmonella) sau genitale (ex. Chlamydia); se asociază cu triada artrită, uretrită și conjunctivită (sindromul Reiter)
• artrita post-streptococică – apare după o infecție cu streptococ (amigdalită, scarlatină) și este corelată cu reumatismul articular acut, care poate afecta și inima
• artrita asociată cu boala Lyme – este o artrită cronică ce se dezvoltă la unii pacienți netratați după infecția cu bacteria Borrelia, transmisă de căpușe

Tratamentul durerilor reumatice

Tratamentul durerilor reumatice reprezintă o provocare medicală complexă, ce are ca scop nu doar ameliorarea suferinței acute, ci și controlul procesului patologic subiacent, prevenirea distrugerii articulare și menținerea funcționalității pe termen lung. Este un proces multidisciplinar, ce implică reumatologul, medicul de recuperare, kinetoterapeutul și chirurgul ortoped. Succesul terapeutic nu este definit doar prin suprimarea durerii cu medicamente, ci prin menținerea unui stil de viață activ și autonom.

Deoarece bolile reumatice sunt extrem de diverse (de la cele degenerative la cele autoimune), abordarea terapeutică este întotdeauna individualizată.

Tratament medicamentos

Medicamentele reprezintă baza tratamentului; ele sunt alese în funcție de natura bolii (inflamatorie, degenerativă sau metabolică).

Tratamentul pentru durerile degenerative (osteoartrită) are ca scop principal reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității.

Medicul poate prescrie analgezice simple pentru gestionarea durerii cronice, de intensitate ușoară până la moderată, deoarece au profil bun de siguranță, sau antiinflamatoare nesteroidiene. Acestea sunt utilizate pe scară largă pentru a reduce rapid durerea și inflamația, pot fi administrate oral sau topic (sub formă de geluri și creme) și sunt eficiente atât în artritele inflamatorii, cât și în acutizările osteoartritei. Totuși, utilizarea lor trebuie monitorizată din cauza riscurilor gastrointestinale și cardiovasculare.

Alte opțiuni de tratament includ corticosteroizii, cu rol antiinflamator puternic, utilizate pe termen scurt, pe cale orală, pentru a controla puseele severe, sau administrate local (intraarticular) sub formă de injecții pentru o ameliorare rapidă și țintită. Injectarea de corticosteroizi sau de acid hialuronic (lubrifiant articular) direct în articulația afectată poate oferi o ameliorare semnificativă și de lungă durată, fiind o opțiune bună pentru genunchi sau șold.

În cazul afecțiunilor inflamatorii autoimune, scopul tratamentului este oprirea răspunsului autoimun, pentru a preveni deteriorarea ireversibilă a articulațiilor. Medicul va prescrie antiinflamatoare nesteroidiene și corticosteroizi pentru controlul rapid al simptomelor acute (durere și inflamație), dar acestea nu tratează boala de fond. Corticosteroizii sunt folosiți pe termen scurt sau în doze mici pentru a „pune frână” inflamației severe.

În afecțiunile reumatice autoimune, de bază sunt medicamentele modificatoare de boală, adică niște substanțe care acționează prin modularea sistemului imunitar, dar ele necesită timp pentru a-și face efectul. Există medicamente modificatoare de boală convenționale, de sinteză (care acționează prin suprimarea răspunsului imun aberant), dar și produse biologice, medicamente de ultimă generație, administrate injectabil, care țintesc molecule specifice din lanțul inflamației (ex. factorul de necroză tumorală) și care sunt rezervate cazurilor moderate sau severe care nu răspund la tratamentul convențional.

În cazul afecțiunilor metabolice, tratamentul are două faze:

• tratamentul atacului acut – cu antiinflamatoare sau corticosteroizi, folosiți pentru a opri rapid inflamația acută
• tratamentul de prevenire – cu medicamente care scad nivelul de acid uric din sânge (în cazul gutei), administrate pe termen lung, pentru a preveni formarea și depunerea cristalelor în articulații

Există și tratamente chirurgicale, rezervate pacienților cu deteriorare articulară avansată, când durerea este refractară la tratamentul medical și funcția este sever compromisă. Exemple includ artroplastia, sinovectomia (îndepărtarea membranei sinoviale inflamate în cazurile de artrită care nu răspund la medicamente) și artrodeza (fuziunea chirurgicală a unei articulații pentru a o stabiliza și a elimina durerea, cu prețul pierderii mobilității) pe care medicul le poate recomanda, în funcție de gravitatea cazului.

Artroplastia sau protezarea articulară reprezintă înlocuirea completă a articulației distruse (frecvent șold și genunchi) cu o proteză artificială. Aceasta este adesea ultima soluție pentru osteoartrita avansată și aduce o ameliorare semnificativă a durerii și o restabilire majoră a mobilității.

Tratament prin fizioterapie

Intervențiile non-farmacologice sunt la fel de importante ca medicamentele și au rolul de a îmbunătăți funcția articulară, de a preveni atrofia musculară și de a crește calitatea vieții pacientului.

Fizioterapia, cunoscută și sub numele de terapie fizică, este o ramură esențială a medicinei de reabilitare. Ea utilizează mijloace fizice – precum exercițiile terapeutice (kinetoterapia), agenții fizici (căldura, frigul, electricitatea, ultrasunetele) și masajul – pentru a restabili, menține și optimiza forța, funcția și mobilitatea corpului. Spre deosebire de farmacoterapie, care se concentrează pe controlul biochimic al bolii, fizioterapia se concentrează pe mecanica, biomecanica și mișcarea organismului.

Kinetoterapia sau terapia prin mișcare este recomandată pentru menținerea forței musculare și a flexibilității articulare. Exercițiile sunt adaptate pentru a evita supraîncărcarea articulațiilor inflamate, concentrându-se pe mișcări cu impact redus (ex. înot, mers pe bicicletă).

Fizioterapia utilizează metode externe pentru ameliorarea durerii și inflamației, precum:

• aplicarea de căldură (pungi calde, parafină) pentru a reduce spasmele musculare și rigiditatea (utilă în durerea cronică) – termoterapia
• aplicarea de rece (gheață) pentru a reduce inflamația acută și edemul – crioterapia
• electroterapie și ultrasunete, folosite pentru a stimula vindecarea țesuturilor moi și a reduce pragul durerii

În contextul bolilor articulare (reumatice), fizioterapia este recomandată ca tratament non-farmacologic de primă linie, deoarece ajută la gestionarea durerii cronice și la întărirea musculaturii din jurul articulației afectate (ex. cvadricepșii în cazul gonartrozei), preluând astfel din sarcină. În afecțiunile autoimune, fizioterapia este esențială în perioadele de remisie pentru a preveni rigiditatea articulară, deformările și pierderea mobilității. După fracturi, entorse sau intervenții chirurgicale (ex. artroplastie totală de șold sau genunchi), fizioterapia este recomandată pentru recuperarea funcției, forței și a gamei complete de mișcare.

Tratament naturist și adjuvant

Terapiile complementare pot juca un rol de sprijin în gestionarea simptomelor, deși nu pot înlocui tratamentul medicamentos de bază, în special în bolile autoimune. Vezi aici suplimente și geluri pentru durerile reumatice.

Tratamentele naturiste includ suplimente cu ingrediente precum:

• condroprotectoare – glucozamina, condroitina și altele, sunt utilizate pentru a sprijini structura cartilajului; pot oferi o ușoară ameliorare a durerii în cazul osteoartritei ușoare până la moderate
• colagenul – promovează sănătatea cartilajului și a țesutului conjunctiv din articulație
• acizii grași Omega-3 – găsiți în uleiul de pește, au proprietăți antiinflamatoare și pot reduce rigiditatea matinală și durerea asociată artritelor inflamatorii
• curcumina (din turmeric) – este recunoscută pentru efectele sale puternice antiinflamatoare

Plantele și extractele din plante precum gheara diavolului sau Boswellia pot fi utilizate atât oral, cât și topic (local) pentru suport antiinflamator.

Și acupunctura și masajul pot fi utile pentru relaxarea musculară și ameliorarea durerii prin stimularea eliberării de endorfine.

Terapia ocupațională poate fi un instrument adjuvant deoarece îi învață pe pacienți cum să își adapteze mediul și sarcinile zilnice (ex. folosirea instrumentelor ergonomice) pentru a reduce stresul asupra articulațiilor dureroase.

De mare ajutor poate fi și utilizarea de orteze, atele, bastoane sau cadre ce ajută la stabilizarea articulațiilor afectate și la redistribuirea greutății.

Cum putem preveni durerile reumatice

Prevenirea durerilor reumatice nu înseamnă doar evitarea durerii articulare, ci reducerea riscului de a dezvolta bolile degenerative și inflamatorii subiacente care stau la baza acestor dureri.

Nu putem modifica factorii genetici, însă, o mare parte a riscului este influențată de factori de mediu și de stil de viață. O abordare conștientă poate încetini semnificativ progresia bolilor degenerative (precum osteoartrita) și poate reduce probabilitatea declanșării bolilor autoimune la persoanele predispuse.

Controlul greutății corporale și mișcarea adecvată reprezintă pilonii de bază în prevenirea reumatismului de tip degenerativ.

Obezitatea este cel mai mare factor de risc modificabil pentru osteoartrită (în special la genunchi și șolduri). Fiecare kilogram în plus pune o sarcină suplimentară de aproximativ patru kilograme pe genunchi la mers. Prin urmare, menținerea unui indice de masă corporală (IMC) optim reduce semnificativ uzura cartilajului și implicit, durerea.

Contrar percepției greșite că mișcarea dăunează, activitatea fizică moderată este esențială. Exercițiile precum înotul, mersul pe jos rapid și mersul pe bicicletă ajută la întărirea musculaturii din jurul articulațiilor. Mușchii puternici stabilizează articulațiile și absorb șocurile, protejând cartilajul. Sunt de evitat mișcările repetitive, ridicarea greutăților excesive și sporturile de contact intense care cresc riscul de traumatisme articulare.

O metodă de prevenție este și renunțarea la fumat. Fumatul este un factor de risc dovedit pentru dezvoltarea poliartritei reumatoide și poate reduce eficacitatea tratamentului. Substanțele toxice din fumul de țigară induc modificări biochimice care pot stimula răspunsul autoimun.

Anumite infecții bacteriene și virale pot declanșa artrite reactive (post-infecțioase) la persoanele susceptibile. Menținerea unei igiene riguroase și tratarea promptă a infecțiilor (în special cele genitale și digestive) este o măsură preventivă importantă.

Adoptarea unei diete bogate în alimente cu proprietăți antiinflamatoare, similară dietei mediteraneene (bogată în pește gras, fructe, legume, nuci și ulei de măsline), poate ajuta la modularea răspunsului imun. Acizii grași Omega-3 sunt de mare ajutor în acest sens.

Prevenirea durerilor reumatice cauzate de boli metabolice, precum guta, depinde direct de regimul alimentar. Reducerea consumului de carne roșie, organe, anumite tipuri de fructe de mare și, în special, alcool (berea), ajută la menținerea nivelului de acid uric în limite normale. Hidratarea adecvată este la fel de importantă, deoarece consumul suficient de apă ajută la eliminarea excesului de acid uric prin rinichi.

Protejarea articulațiilor în timpul activităților zilnice și profesionale este o altă parte esențială a prevenției.

Ergonomia la locul de muncă, ce implică ajustarea scaunului, biroului și monitorului pentru a menține o postură neutră, previne solicitarea cronică a articulațiilor coloanei vertebrale, a gâtului și a încheieturilor.

Poziția corectă și ridicarea greutăților prin folosirea tehnicilor adecvate de ridicare (folosind picioarele, nu spatele) și evitarea pozițiilor statice prelungite contribuie la prevenirea leziunilor.

Utilizarea echipamentului de protecție de către sportivi și persoanele cu anumite riscuri profesionale minimizează riscul de traumatisme.

Așadar, deși nu există o metodă absolută de prevenire pentru toate tipurile de dureri reumatice, adoptarea unui stil de viață sănătos, axat pe greutate optimă, exercițiu moderat și eliminarea factorilor de risc toxici (fumatul), poate reduce semnificativ incidența și severitatea acestor afecțiuni.

Sursa foto: Shutterstock