Cum arată viața înainte și după pușcărie? Temutul interlop Doru Moldoveanu: „După șase ani te uită toată lumea”
Doru Moldoveanu, unul dintre cei mai temuți lideri interlopi din Arad, a povestit, în cadrul emisiunii Martorii, difuzată pe canalul Gândul, despre parcursul său, cum a ajuns să execute 6 ani de pușcărie, dar și cum a arătat viața după încarcerare.
Doru Moldoveanu spune că a executat șase ani de închisoare. După ce și-a încheiat sentința, singura lui dorință a fost să-și întemeieze o familie. Spune bărbatul că vremurile se schimbă în timp ce ești închis. Din acest motiv, trebuie să ții pasul cu modul în care lumea a evoluat.
„Am executat șase ani. Pe soția mea, cu care sunt și în ziua de astăzi, de 18 ani, o cunoșteam dinainte, cu vreo doi ani de zile. Și când m-am eliberat, vă dați seama că, dacă nu te dai, să zic așa, după timpurile noi, rămâi în urmă. M-am eliberat, timpurile s-au schimbat, din 2008-2009 până în 2014 am fost închis. Când te-ai eliberat, vă dați seama că s-au schimbat foarte multe. Singurul meu scop a fost să-mi întemeiez o familie, să fac copilași, să-mi fac calea, să nu mai fiu curios de unele lucruri de care am fost înainte.”
„Toți aveau mașini de zeci de mii, noi nu aveam bicicletă să ne plimbăm”
Moldoveanu povestește că a făcut timp de mai mulți ani kickbox, având o carieră înfloritoare de campion național. Datorită performanțelor în sport, spune acesta, în momentul în care a intrat la închisoare avea o situație financiară foarte bună. Totuși, după 6 ani de zile petrecuți în detenție, lucrurile s-au schimbat. Își amintește că în momentul eliberării nu mai avea nimic, niciun bun material, iar toți cei care în trecut erau în jurul lui l-au uitat.
„Am făcut mulți ani și de kickbox, am avut și o carieră, am fost campion național, după aceea am picat la pușcărie. Vă dați seama că, când am picat la pușcărie, noi eram foarte bine financiar și pe toate fronturile, chiar dacă eram copii de 20-21 de ani. Ne-am făcut niște lucruri bune, niște bănuți, să zic așa. Când ne-am eliberat, cățeii care erau ai noștri toți aveau mașini poate de zeci de mii, iar noi nu aveam bicicletă să ne plimbăm. Știi cum e, după șase ani te uită toată lumea. După o lună, două, trei te uită, dar apoi după șase ani.”