Anca Marinescu, RetuRO: „România a reușit să exceleze”. Cum a devenit Sistemul Garanție-Returnare un model pentru alte țări

Dialogul constant cu decidenții și capacitatea actorilor de a se așeza la aceeași masă au făcut ca implementarea Sistemului Garanție-Returnare (SGR) în România să fie nu doar un succes, ci un model pentru alte țări europene. Anca Marinescu, Corporate Affairs & Communication Manager în cadrul RetuRO (SGR), a vorbit la conferința „Made in Romania” despre lecțiile ultimilor trei ani, respectiv despre colaborarea dintre producătorii de băuturi, retaileri și autorități.

La finalul evenimentului, aceasta a formulat, pentru Gândul, o concluzie valabilă atât pentru compania pe care o reprezintă, cât și pentru afacerile din alte domenii: când există o infrastructură funcțională, un business poate furniza un produs sau un serviciu care poate genera schimbări la nivel social. În cazul SGR, schimbarea se vede în adoptarea obiceiului de a returna ambalajele, susținut de o infrastructură care face acest gest mai accesibil.

Iar când actorii din industrii diferite lucrează împreună, un proiect de politică publică poate deveni un model de bune practici.

RetuRO: un proiect românesc construit prin colaborare

Anca Marinescu spune că experiența Sistemului de Garanție-Returnare arată că dialogul constant cu decidenții și capacitatea actorilor de a se așeza la aceeași masă sunt elemente care pot face diferența între un proiect care rămâne pe hârtie și unul care funcționează.

Problemele mediului de business sunt, în esență, comune, indiferent de dimensiunea companiei sau de industria din care provine, spune ea, în cadrul unui schimb de idei cu actori din diferite industrii la conferința „Made in Romania”.

„În ultimii trei ani, Sistemul Garanție-Returnare a adus la aceeași masă actori din sectoare diferite: producători de băuturi, comercianți și reprezentanți ai statului român”, a explicat Anca Marinescu.

În opinia sa, experiența SGR arată că o politică de mediu poate fi transformată într-un proiect funcțional atunci când există dialog între actorii implicați. Iar amploarea acestei colaborări se reflectă și în rezultate: de la lansarea sistemului și până la finalul lunii august 2026, au fost returnate prin SGR peste 12 miliarde de ambalaje, iar RetuRO a livrat reciclatorilor aproape 900.000 de tone de materiale.

Reprezentanți ai altor state și-au arătat interesul pentru experiența României cu implementarea SGR

În cadrul conferinței, aceasta a subliniat că sistemul a devenit un exemplu urmărit și de alte piețe. Experiența implementării SGR în România a atras interesul reprezentanților altor state europene, potrivit Ancăi Marinescu.

În discuția din cadrul conferinței, reprezentanta RetuRO a dus ideea mai departe, descriind SGR drept mai mult decât un proiect de economie circulară. Sistemul a fost prezentat ca un parteneriat public-privat, construit prin implicarea producătorilor de băuturi, retailerilor și a statului. Implementarea SGR a fost finanțată exclusiv din surse private. Producătorii-acționari ai RetuRO, administratorul sistemului, au împrumutat direct compania și au garantat creditul bancar contractat pentru implementarea sistemului.

„Este mai mult decât un proiect de economie circulară. Este o politică de mediu, prima politică de mediu care a funcționat în România după 1989 și un parteneriat public-privat care a arătat că lucrurile se pot face atât timp cât există dialog și atât timp cât există voința mediului privat”, a spus reprezentanta RetuRO.

Proiectul a pornit, potrivit acesteia, într-o formulă antreprenorială: RetuRO avea în urmă cu trei ani o echipă de aproximativ 10 oameni, iar dezvoltarea sistemului a presupus construirea unei infrastructuri complet noi. Experiența a fost însă una de adaptare continuă, pentru că realitatea din România a modificat inclusiv soluțiile prevăzute inițial.

Infrastructura schimbă comportamentul

Unul dintre exemplele cele mai relevante oferite de Anca Marinescu este chiar modul în care românii au început să returneze ambalajele. Potrivit acesteia, România nu avea o cultură puternică a returnării ambalajelor, însă comportamentul s-a schimbat atunci când oamenilor li s-a oferit o infrastructură simplă și accesibilă.

„În momentul în care există o infrastructură ușoară, facilă pentru oameni, aceștia încep să facă anumite lucruri în mod constant, cum ar fi gestul de a returna un ambalaj”, a explicat ea în interviul acordat Gândul.

Reprezentanta RetuRO consideră că aceasta este una dintre lecțiile importante care pot fi transferate și către alte domenii: nu poți cere oamenilor să adopte un comportament nou fără să construiești mai întâi infrastructura care îl face posibil. Din perspectiva sa, infrastructura și dialogul cu cei care scriu și aplică regulile sunt esențiale pentru funcționarea unui astfel de sistem.

Planul de pe hârtie și realitatea din teren

Implementarea SGR a demonstrat și că un proiect de asemenea amploare nu poate fi construit definitiv înainte de a intra în contact cu realitatea. Anca Marinescu a explicat că sistemul fusese proiectat inițial pornind de la un raport de 50% colectare automată și 50% colectare manuală în retail. În practică, ponderea returnării prin echipamente automate a fost mai mare decât cea anticipată, ceea ce a impus adaptarea soluțiilor operaționale la comportamentul consumatorilor și la modul de organizare a comercianților, ajungând astăzi la 95% colectare automată și 5% colectare manuală.

„Niciodată planul de acasă nu se potrivește neapărat cu realitatea pe care o întâlnești în momentul în care începi business-ul. Dar e nevoie de reziliență, de răbdare, de flexibilitate, de adaptare continuă. Și acestea au fost lecțiile noastre din ultimii 3 ani”, a precizat Anca Marinescu.

România poate exporta și modele, nu doar produse

La „Made in Romania” s-a discutat despre exportul de produse, tehnologie sau branduri. Însă experiența RetuRO aduce în discuție o altă formă de valoare creată în România: know-how-ul instituțional și operațional.

În interviul de după conferință, Anca Marinescu a subliniat că întâlnirile dintre oameni din domenii diferite nu rezolvă automat problemele, dar îi ajută pe antreprenori și manageri să descopere soluții care au funcționat în alte industrii și să le adapteze propriului domeniu.

„Poți să te uiți la ce a funcționat într-un alt domeniu sau într-o altă companie (…) și să încerci să translatezi în zona ta”, a spus ea.

Iar acesta este poate unul dintre cele mai interesante exemple discutate la „Made in Romania”: România nu are de exportat doar produse fabricate aici. Poate exporta și soluții construite aici — dacă reușește să recunoască mai întâi ceea ce funcționează. Experiența SGR arată că România poate contribui la schimbul european de bune practici prin soluții construite la scară națională, pe baza colaborării și a adaptării continue.