A fost descoperită cea mai veche piesă de șah / Din ce an este figurina

Publicat: 04 12. 2019, 15:43

Artefactul care i-a nedumerit pe specialiști vreme de decenii ar ilustra evoluția piesei de șah de la reprezentarea unui car de luptă persan, la forma actuală, de turn.

Figurina a fost descoperită în 1991 în ruinele fostului centru comercial Humeima, care se afla la jumătatea distanței dintre capitala regatului nabateenilor, Petra și portul Aqaba de la Marea Roșie.

Inițial s-a crezut că sculptura de mici dimensiuni ar reproduce un altar tradițional, a dezvăluit profesorul de arheologie John P. Oleson, de la Universitz of Victoria din Canada, cel care a condus săpăturile din anii ’90.

Investigațiile din anii următori au arătat însă că figurina, datată în secolele șapte-opt, are o formă care seamănă izbitor cu cea dobândită ulterior de turele din jocul de șah, așa cum arătau piesele în variantele descoperite din vremea Califatului Islamic.

Chiar dacă descoperirea figurinei care nu măsoară mai mult de 2,5 cm nu schimbă ceea ce se știa deja despre istoria jocului de șah, inventat în India și răspândit pe parcursul secolului VI în Persia, în lumea musulmană și în Europa, vestigiul arheologic este un indiciu privind viteza cu care s-a impus acest joc la toate nivelurile societății. Turnul a fost descoperit într-o fostă biserică bizantină, transformată în fermă după cucerirea islamică de la jumătatea secolului VII. Mediul rural în care a fost descoperită piesa de șah, ca și faptul că este realizată din rocă din zonă, arată că ar fi aparținut unei persoane obișnuite, nu unui nobil. Faptul că, la numai un secol de la inventarea jocului, cineva își petrecea timpul jucând șah într-o fermă pierdută la marginea imperiilor arată cât de repede a devenit aceasta o ocupație obișnuită pentru toate clasele sociale.

„Literatura surprinde nobili care joacă șah cu piese făcute din fildeș, abanos sau cristal”, a explicat Oleson pentru publicația israeliană, „dar lumea jucătorilor de șah din rândurile oamenilor obișnuiți nu este descrisă în marile texte, așa că e bine că avem acum un vestigiu arheologic”.