ALEGERI ÎN UCRAINA. Cine sunt cei 21 de prezidențiabili și cum a ajuns diplomatul „Rege al Ciocolatei” să îi domine. ANALIZĂ GÂNDUL

Publicat: 24 05. 2014, 14:23
Actualizat: 12 07. 2016, 10:20

Ucrainenii își aleg duminică un nou președinte, pentru un mandat de 5 ani, după ce revoluția pornită de la protestele de pe Euromaidanul de la Kiev și susținută din regiunile anti-ruse din vestul țării l-a înlăturat de la putere pe Viktor Ianukovici, președinte prorus care s-a răzgândit în ultima clipă și a refuzat să mai semneze Acordul de Asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeană. Forțele revoluționare care au luptat în februarie 2014 pentru schimbarea regimului au cuprins un amestec extrem de variat de curente politice și ideologice și de participanți, de la extrema dreaptă la susținători ai partidelor de opoziție, de la studenți la veterani ai războiului din Afganistan.

Liderii protestelor de atunci – fostul campion mondial de box la categoria grea Vitali Kliciko, actualul premier Arseni Iațeniuk și liderul partidului naționalist Svoboda, Oleg Tyahnybok, nu s-au impus în cursa electorală pentru președinție care a urmat. Kliciko s-a retras, anunțând însă că îl susține pe omul de afaceri Petro Poroșenko. Acesta este acum favorit, cu peste 40% din voturi, la mare distanță de ceilalți concurenți, să devină președintele Ucrainei.

Acum, în cursa electorală pentru președinție concurează 21 de candidați, dintre care patru s-au retras din cursă după termenul limită, astfel că au rămas înregistrați drept candidați. Dacă niciunul dintre ei nu obține peste 50% din voturi din primul tur, primii doi clasați vor intra în turul doi, care se va desfășura pe 15 iunie.

Alegerile de duminică se desfășoară într-un climat extrem de tensionat, ministerul de Interne urmând să asigure paza secțiilor de votare cu aproximativ 55.000 de forțe de ordine. Autoritățile au împărțit țara în zone de pericol, iar în zonele roșii, predispuse la conflict, vor fi trimise unități de intervenție rapidă. Aceste zone sunt cele din estul Ucrainei, unde separatiștii proruși se luptă cu forțele speciale ale Armatei și serviciilor secrete ucrainene, ocupând de asemenea mai multe clădiri guvernamentale.

Petro Poroșenko, „Regele Ciocolatei”, ar putea fi președintele Ucrainei

Poroșenko este un om de afaceri cu o avere estimată de Forbes la peste 1 miliard de dolari, făcută în principal din imperiul dulciurilor construit de firmele sale, de unde i se trage și porecla – Regele Ciocolatei. Linia de dulciuri Roșen este extrem de populară în Ucraina, fiind mai ieftină ca produsele din Occident, și conține peste 300 de produse dulci. El deține și postul de televiziune Channel 5, care a transmis non stop protestele de pe Euromaidan și a fost critic cu regimul lui Ianukovici. Dacă va câștiga alegerile, Poroșenko a spus că va renunța la acțiunile din firmele sale.

Din punct de vedere politic, el susține că este independent, însă în alegerile de duminică este susținut de UDAR (Alianța Democratică Ucraineană pentru Reformă, partidul proeuropean condus de boxerul Vitali Kliciko). Poroșenko a fost de asemenea unul dintre susținătorii financiari ai Revoluției Portocalii și ai fostului președinte proeuropean Viktor Iușkenco, dar a deținut portofolii de ministru și în regimul lui Ianukovici.

Poroșenko s-a făcut remarcat pe Euromaidan apărând în vârful unui buldozer, poziționat între protestatari și forțele de intervenție Berkut ale Ministerului de Interne, făcând apel la calm și cerând protestatarilor să nu mai ia cu asalt președinția din Kiev. Luptătorii Euromaidanului nu au fost de acord cu el și l-au dat jos de pe buldozer, folosind utilajul pentru a sparge cordonul forțelor de ordine.

Omul de afaceri este puternic implicat în politică. Este deputat independent, fost ministru de Externe și al Comerțului în regimul Ianukovici. Poroșenko a colaborat însă politic și cu Viktor Iușcenko, el fiind unul dintre co-fondatorii mișcării Ucraina Noastră, care a declanșat Revoluția Portocalie din 2004, și având funcții în regimul lui Iușcenko. Totuși, Poroșenko a reușit să evite furia electoratului împotriva politicienilor consacrați de la Kiev, iar acum are un avantaj atât de mare în cursa electorală, încât are șanse să le câștige din primul tur, cu peste 50%.

Sursa: Al Jazeera SUA.

Olexei Haran, profesor de științe politice din Kiev, citat de The Guardian, consideră că Poroșenko a reușit această performanță pentru că, deși s-a aflat permanent pe Euromaidan și a finanțat mișcarea de protest, Poroșenko a evitat să ia parte la deciziile care nu au fost populare printre protestatari – nu a fost printre cei trei lideri ai opoziției care au semnat Acordul cu Viktor Ianukovici, prin care se decidea un armistițiu. Al doilea motiv este că averea sa și-a construit-o nu prin afaceri dubioase cu energie și gaz, așa cum e cazul celor mai mari magnați ucraineni, ci în domeniul dulciurilor. „A reușit să se prezinte ca un om echilibrat, rezonabil și de succes”, spune profesorul, care remarcă faptul că Poroșenko nu a fost agresiv nici cu Rusia, spunând că Moscova nu este un adversar și că Euromaidanul nu este o mișcare anti-Rusia, ci anti-URSS.

Un alt atu al lui Poroșenko este faptul că este un om religios și afișează acest lucru, susținând financiar biserica, iar religia ortodoxă este foarte importantă pentru o mare parte a electoratului ucrainean.

Mulți ucraineni consideră că Poroșenko poate să salveze Ucraina de la scindare. Obiectivele sale declarate sunt modernizarea statului, descentralizarea puterii și semnarea Acordului de asociere cu UE, la care a lucrat și el, din postura de ministru de Externe. El este un adversar declarat al separatiștilor proruși, pe care i-a numit teroriști, și a spus că va depune eforturi pentru recuperarea Peninsulei Crimeea, anexată de Rusia în martie.

Adversara sa de acum, fostul premier Iulia Timoșenko, îl acuză că a bătut palma cu Moscova, argumentând că Poroșenko și Kliciko s-au întâlnit în Austria cu miliardarul ucrainean Dmitri Firtaș, apropiat al regimului Putin, arestat la cererea autorităților americane, sub acuzația de corupție. Totuși, Poroșenko a avut până acum numai de pierdut din cauza poziției sale politice. Linia sa de dulciuri dominată de ciocolata Roșen a fost interzisă în Rusia.

Tigipko și Timoșenko, umăr la umăr în jurul pragului de 10%

Sursa: Al Jazeera SUA.

Serghei Tighipko se află pe locul doi în preferințele ucrainenilor, la mare distanță de liderul Poroșenko, cu o intenție de vot de 9-10%. El a fost vicepremier până în 2012 în regimul Ianukovici, fiind exclus din Partidul Regiunilor. A înființat partidul Ucraina Puternică. Este un om de afaceri născut în Republica Moldova, care a declarat în 2013 un venit de peste 22 de milioane de dolari. Principalele afaceri sunt în domeniul bancar. Este un fost consilier și susținător al fostului președinte ucrainean Leonid Kucima, care însă a ales să îl susțină în alegeri pe Ianukovici, nu pe el. Tigipko este și el în favoarea asocierii cu UE și împotriva separatiștilor proruși, însă a criticat politica ucraineană de izolare economică față de Rusia, care a afectat puternic țara.

Pe locul trei, aproximativ la egalitate cu Tigipko, se află Iulia Timoșenko, fostul premier al Ucrainei sub Viktor Iușcenko, eliberată recent din închisoare, unde a fost încarcerată cu acuzații de corupție, în timpul regimului Ianukovici, în urma unui proces despre care comunitatea internațională a considerat că nu a respectat standardele bunei practici. Ea conduce acum partidul Batkivșcina – Uniunea „Țării Tată”, alături de premierul Arseni Iațeniuk. Spune că susține valorile europene, vrea să scadă taxele și să încurajeze lupta anticorupție. Timoșenko este ea însăși o afaceristă din domeniul gazelor, iar condamnarea sa la 7 ani de închisoare a venit sub acuzația că s-a înțeles cu Rusia pe contractul de livrare a gazelor naturale de la Gazprom, la un tarif neavantajos pentru Ucraina.

Ceilalți candidați

În afară de principalii favoriți, la prezidențiale mai candidează neobișnuit de mulți alți pretendenți. Mihailo Dobkin, de la Partidul Regiunilor al lui Viktor Ianukovici, este fostul guvernator și primar din Harkov, regiune cu o importantă minoritate rusă, unde au avut loc proteste proruse puternice. Partidul fostului președinte, pe care Dobkin îl reprezintă acum, are o mare parte din mandatele din Parlament și susținere puternică în estul și sud-estul țării.

Oleg Tyahnybok, liderul naționalist de la Svoboda, s-a remarcat drept unul dintre liderii protestelor de pe Euromaidan. S-a declarat pro integrare în NATO și este cel mai vehement candidat împotriva Rusiei, susținând introducerea unei categorii de etnie în pașapoarte sau a unor teste obligatorii de cunoaștere a limbii ucrainene între funcționarii publici.

Oleg Liașko, de la Partidul Radical, este membru al Parlamentului și susține introducerea vizelor cu Rusia, interzicerea Partidului Comunist și al Partidului Regiunilor (al lui Ianukovici). El ar fi cerut ca separatiștii proruși să fie omorâți. Este fost ziarist și a fost condamnat la închisoare pentru delapidare.

Olga Bogolomeț, independentă susținută de Partidul Socialist, este șefa Institutului de Dermatologie și Cosmetologie, un medic și muzician educat în SUA. Ea și-a încurajat studenții să participe la protestele de pe Euromaidan. Predă la Universitatea Bogolomeț, numită astfel după bunicul său.

Anatoli Hrițenko este politician, membru al Parlamentului și fost ministru al Apărării în mandatul lui Iușcenko. A făcut parte din mai multe partide de opoziție împotriva partidului și regimului lui Ianukovici.

Iuri Boiko este fostul vicepremier al Ucrainei în regimul Ianukovici și conisderat un apropiat al miliardarului prorus Dmitri Firtaș.

Alți candidați: Andrei Hrinenko (om de afaceri din Harkov), Valerii Konovaliuk (fost parlamentar și politician care a pendulat între Partidul Muncitoresc și Partidul Regiunilor al lui Ianukovici), Vasil Kuibida (fost primar din Lviv, politician și lider al Partidului Mișcarea Populară din Ucraina), Renat Kuzmin (procuror general adjunct al Ucrainei), Vadim Rabinovici (om de afaceri cu cetățenie israeliană, care locuiește în Israel, a deținut echipa de fotbal Arsenal Kiev, intrată în faliment), Dmitro Yaroș (liderul mișcării extremiste Sectorul de Dreapta), Mikola Malomuj (general de armată, fost șef al spionajului militar extern), Volodimir Saranov (om de afaceri, patronul companiei and Interagroexport).