Miza alegerilor din Israel pentru România. De ce rezultatul scrutinului contează direct pentru apărarea și economia României

România și Israelul au o relație strategică de lungă durată, fiind singurul stat din regiune cu legături diplomatice neîntrerupte de peste 70 de ani. Alegerile parlamentare din Israel pot influența relațiile cu România în mod direct prin modificarea dinamicii din domeniile apărării, tehnologiei, schimburilor economice și securității regionale. Deși relațiile bilaterale dintre București și Tel Aviv sunt considerate tradițional stabile și „de neclintit”, direcția politică a noului guvern din Knesset va avea un impact major asupra proiectelor comune.

Relațiile diplomatice sunt susținute și de o puternică componentă umană. Zeci de mii de israelieni au legături de rudenie sau dețin cetățenie română, iar o parte dintre ei s-au mobilizat pentru a vota în cadrul acestui scrutin. Întrucât nu este posibilă votarea în diasporă, mulți dintre aceștia s-au deplasat în Israel pentru a-și exercita dreptul la vot.

În Israel trăiesc aproximativ 212.000 de cetățeni din comunitatea israeliană originară din România, potrivit datelor oficiale ale Biroului de Statistică din Israel, însă numărul total al persoanelor care au rădăcini românești, inclusiv generațiile a doua și a treia, este estimat la circa 600.000 de persoane. Cele mai mari concentrații de originari din România se află în zonele urbane mari, precum Tel Aviv, Haifa și zona de nord a țării.

Alegerile parlamentare din Israel sunt privite ca un referendum istoric asupra actualului premier Benjamin Netanyahu, care este prim-ministru de aproape 19 ani, și a modului în care acesta a gestionat eșecurile de securitate de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023, urmat de trei ani de război regional. În prezent, cursa este extrem de strânsă între partidul de guvernământ Likud, partidul lui Netanyahu, și formațiunea politică din opoziție, Yashar, condusă de Gadi Eisenkot.

În eventualitatea unei victorii a partidului lui Netanyahu, o coaliție de dreapta formată de acesta ar putea însemna menținerea unei linii dure, axate pe presiune militară maximă și inclusiv opțiunea reluării conflictului direct cu Iranul. Teheranul a declarat deja că rezultatul alegerilor nu va schimba retorica și „amenințările” din partea actualului premier israelian.

Continuarea conflictului dintre Israel și Iran aduce după sine și continuarea crizei energetice din Orientul Mijlociu. Ceea ce părea inițial un conflict regional s-a transformat într-o criză energetică de lungă durată unde piețele s-au adaptat deja la ideea unui „război etern” în Orient.

În cazul victoriei lui Eisenkot, investitorii financiari și piețele anticipează o creștere economică și o scădere a riscurilor politice în cazul unei victorii a opoziției. Din punct de vedere militar, o nouă conducere a Israelului ar putea restabili echilibre diplomatice în regiune.

Cu toate acestea, nu contează cine câștigă alegerile de marți. Din cauza modului în care funcționează sistemul politic israelian și a fragmentării din sondaje, partidul care câștigă alegerile nu va desemna automat și premierul. Contează însă capacitatea acestuia de a forma o coaliție de minimum 61 din cele 120 de locuri în Knesset. Pe scurt, chiar dacă pierde aceste alegeri, Netanyahu poate fi desemnat în continuare să formeze guvernul.

România menține o cooperare solidă și de lungă durată cu Israelul în industria de apărare, unde Armata României depinde de tehnologii israeliene esențiale, de la drone tactice și sisteme de rachete, până la modernizarea echipamentelor autonome și sistemele de cybersecurity. Un Israel stabil din punct de vedere politic garantează continuarea contractelor de înzestrare militară și a transferului de tehnologie către companiile românești.

Orice escaladare majoră a conflictului din Orientul Mijlociu influențează direct piața globală. Pentru România, destabilizarea rutelor comerciale maritime și a producției de hidrocarburi din Golf se traduce prin prețuri mari la petrol și combustibil, costuri mai mari pentru transportul de mărfuri și presiuni asupra inflației.

Pentru România, cel mai mare risc strategic indirect este distanțarea Statelor Unite. Dacă Washingtonul devine complet absorbit de gestionarea crizei masive din Orientul Mijlociu, resursele de securitate alocate pentru descurajarea Rusiei la Marea Neagră și pe Flancul Estic al NATO ar putea suferi reevaluări sau întârzieri.