BIO: Federica Mogherini, o reprezentantă a „generației Erasmus” care promovează pe scena europeană
Ea trebuie să ilustreze această nouă Europă pe care Renzi, a cărui țară asigură președinția semestrială a UE, o dorește mai deschisă față de cetățeni, mai apropiată de tineri și mai solidară, bazându-se mai mult pe o comunitate a valorilor decât pe o monedă unică.
Mogherini, care a împlinit 41 de ani la 16 iunie, era deja unul dintre cei mai tineri miniștri italieni din Guvernul lui Renzi, numit în februarie, și o persoană aproape necunoscută de opinia publică.
Spre surprinderea tuturor – în special a președintelui italian Giorgio Napolitano, care se îndoia de competențele sale – ea a fost numită atunci la Ministerul de Externe în locul carismaticei și experimentatei Emma Bonino, în vârstă de 65 de ani.
După victoria zdrobitoare a Partidului Democrat (40,8%) la alegerile europene – care îl face principalul partid de stânga din Parlamentul Europan – premierul italian a prezentat candidatura sa pentru a-i succede britanicei Catherine Ashton.
Având relativ puțină experiență, dar cu o mare încredere în ea însăși, Mogherini și-a multiplicat în ultimele luni călătoriile în străinătate, în special în Ucraina și Rusia, dar și în Orientul Mijlociu unde a fost marți.
Întrevederea sa cu președintele rus Vladimir Putin i-a atras critici din mai multe state din est, care au acuzat-o atunci că este „prorusă”.
Născută la Roma, Federica Mogherini și-a făcut toate studiile în capitala italiană, unde a obținut o diplomă în Științe Politice la Universitatea La Sapienza.
Teza sa, pe tema islamului și a politicii, a fost realizată în cursul unui sejur la Aix-en-Provence (sudul Franței), la Institutul de cercetări și studii privind lumea musulmană și arabă (IREMAM), în cadrul programului european de schimb universitar Erasmus.
Angajată în luptele de stânga, ea participă la campanii naționale și europene contra rasismului și xenofobiei, în special la cea lansată la mijlocul anilor 2000 de Consiliul Europei, „All different, all equal” (Toți diferiți, toți egali).
La vremea aceea, ea obține primele succese în politică, fiind numită vicepreședinte al European Youth Forum, o platformă pentru organizațiile de tineret din Europa, și al Ecosy, Organizația tinerilor socialiști europeni.
Ea începe să se ocupe de politică externă în rândul Democraților de Stânga (DS), partidul care va conduce în 2007 la formarea PD, în prezent aflat la putere. Ea gestionează acolo în special relațiile cu democrații americani și cu Partidul Socialist European (PSE).
Aleasă deputat în 2008, ea face parte din comisiile de Afaceri Externe și de Apărare din Camera Deputaților.
În august 2013, preia conducerea delegației italiene la Adunarea Parlamentară a NATO și, în decembrie, devine responsabil pentru Europa și afaceri internaționale în cadrul conducerii PD.
Mogherini, care declară că vorbește „corect engleza și franceza și puțin spaniola”, este de asemenea membră a Institutului italian pentru afaceri internaționale (IAI) și a Consiliului pentru relațiile între Italia și Statele Unite.
Pe blogul său, ea precizează că este „căsătorită cu Matteo” Rebesani și „mamă a două fete magnifice, Caterina, născută în 2005, și Marta, născută în 2010”.
Soțul său, pe care l-a cunoscut în anii de activism politic, a fost consilier pentru relații internaționale al fostului primar (PD) al Romei, Walter Veltroni.