Cât de PROBABIL este scenariul unui RĂZBOI TURCIA-SIRIA. ANALIZĂ GÂNDUL

Publicat: 04 10. 2012, 23:11
Actualizat: 05 07. 2016, 20:58

Pasul fără precedent făcut de politicienii de la Ankara, de a permite Guvernului să dea undă verde în orice moment armatei turce să pătrundă în alte state, nu echivalează cu începutul unui război, însă este cea mai puternică amenințare militară împotriva Siriei din ultimii ani, venită fie din partea Occidentului, fie din partea unui stat predominant musulman.

Turcia se află în fața celei de-a doua mari provocări militare din partea Siriei, în mai puțin de jumătate de an. În iunie, armata siriană a doborât un avion militar turcesc, un F-4 Phantom, care pătrunsese în spațiul aerian din largul coastei siriene. De data aceasta, un atac cu mortiere, din apropierea graniței, a ucis 5 civili turci în localitatea Akcakale. Turcia a răspuns cu foc de artilerie peste graniță, omorând peste 20 de militari sirieni, conform estimărilor opoziției siriene și ale unui ONG pentru drepturile omului.

NATO, alianță militară din care Turcia face parte, a anunțat că „susține Turcia” și a cerut Siriei să înceteze încălcarea acordurilor internaționale. Șefii misiunilor diplomatice NATO de la Bruxelles s-au reunit de urgență miercuri noapte, pentru a discuta situația de la granița siriano-turcă.

Unul dintre pilonii pe care se sprijină Alianța Nord-Atlantică este principiul indiviziunii: dacă un stat membru este atacat, se consideră că întreaga Alianță a fost atacată, ceea ce dă dreptul la un răspuns militar comun.

La scurt timp după reuniunea NATO, premierul turc Tayyip Erdogan a înaintat Parlamentului de la Ankara moțiunea referitoare la posibilitatea ca Guvernul să aprobe operațiuni militare pe teritoriul altor țări.

Mandatul discreționar al guvernului turc asupra armatei are o valabilitate de un an și, deși nu se referă exclusiv la Siria, oficialii turci au făcut referire clară la tensiunile de la frontieră. Una dintre principalele îngrijorări ale opoziției a fost tocmai această ambiguitate – guvernul poate trimite armata turcă în orice alt stat străin.

Cu toate acestea, partenerii NATO ai Turciei și mai ales SUA nu ar susține o intervenție armată a Tuciei în Siria, cred unii analiști. Chiar dacă incidentele sunt serioase, nu justifică un conflict militar care ar destabiliza regiunea și ar implica forțe internaționale serioase. În SUA se apropie alegerile prezidențiale din noiembrie, iar Obama nu și-ar permite să aprobe o nouă intervenție militară, care i-ar scădea popularitatea.

„Evenimente de acest tip creează un foc atunci când momentul este oportun. Dar incidente precedente nu au condus la nimic. Este clar că NATO nu dorește sau nu este pregătită pentru un astfel de angajament. Dacă era, ar fi fost de ajuns o scânteie mult mai mică decât aceasta”, a declarat Nadim Shehadi, profesor asociat la Chatham House, din Londra, pentru AFP.

Războiul civil din Siria durează de peste un an și jumătate (martie 2011) și peste 30.000 de persoane civile și-au pierdut viața în el. NATO nu a dat semne până acum că ar vrea să intervină, iar Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit să obțină consens pentru o intervenție militară, din cauza opoziției Rusiei și Chinei.

NATO ar putea să își trimită însă trupe în Turcia, pentru a-și exprima sprijinul și pentru a descuraja Siria. Pentru o intervenție însă, cele mai multe state membre NATO ar dori un mandat ONU, imposibil de obținut în clipa de față.

Turcia nu are însă nevoie de sprijin militar, pentru că forțele sale armate sunt de destul de descurajante pentru aproape orice inamic. Un raport Stratfor susținea că Turcia este singura putere regională capabilă să facă față militar Iranului.

Un clasament al forțelor militare mondiale situează Turcia pe locul 6 în lume. Cu un buget pentru Armată de 25 de miliarde de dolari în 2011, Turcia are peste 4.200 de tancuri, aproape 2.000 de avioane de luptă și peste 250 de nave militare.

În cifre, Siria stă mult mai slab, chiar și fără să se țină cont de faptul că armata siriană este decimată, pentru că mulți dintre rebelii care se luptă cu regimul lui Bashar al-Assad au dezertat cu tot cu armament. Siria ocupă locul 35 în lume după forța militară, cu peste 800 de avioane de luptă, aproape 5.000 de tancuri și 19 nave militare.

Sursa: Stratfor

Implicațiile geostrategice depășesc însă forța militară brută a celor două state și tocmai de aceea eventualitatea unui intervenții armate a Turciei în Siria este puțin probabilă acum. Iranul este un susținător al regimului al-Assad și al Siriei, astfel că o intervenție împotriva acestei țări ar echivala cu o provocare armată pentru Teheran. SUA nu își doresc un asemenea scenariu tocmai acum, când Israelul toarnă gaz pe foc în privința dosarului nuclear iranian, cu fiecare ocazie pe care o are.

Deși Turcia este împotriva regimului al-Assad, nu poate să se angajeze unilateral într-un conflict, fără acordul, măcar tacit, al NATO. Turcia joacă un rol cheie în negocierile purtate de SUA și de Occident cu Iranul, prin intermediul unor state islamice. Până acum, Turcia a dat semnale că a depus eforturi diplomatice masive pentru a menține o relație acceptabilă cu Iranul, în ciuda faptului că Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) se bucură de sprijin iranian în filialele din Irak și Siria. O intervenție brutală în Siria ar dărâma negocierile cu Iranul.

Mai mult, Turcia trebuie să-și protejeze și interesele economice, în special noile investiții în câmpurile petroliere din Irak și în conductele de transport de acolo, în contextul în care militanții kurzi din Irak, susținuți de Iran, pot crea probleme mari.