Cinci banane și două ouă, atât costă o tunsoare în Caracas

„Așa răzbim în economia noastră care se prăbușește. Dacă o persoană are mai multe lucruri de același fel și prea puțin din altceva, facem un aranjament. Am dat porumb pentru orez, ouă pentru ulei. Facem barter, un kilogram ed zahăr pe unul de făină. Există pagini pe Facebook unde realizăm trocul, de la pastă de dinți la lapte praf pentru sugari”, scrie Zerpa.

Un frizer de la țară tunde oameni contra unor produse precum bananele și ouăle. Șoferii de taxi acceptă chiar și pachete de țigări. Deținătorii unor restaurante mexicane oferă hrană contra unui pachet de șervețele. La un fast food, tipul de la casa de marcat oferă alimente „pe caiet”, cu promisiunea că va primi banii în curând.

„O asemenea încredere ar fi fost imposibilă în urmă cu câțiva ani. Caritatea este ceva nou. Nu am crescut cu tradiția conservelor și a voluntariatului, trenduri întâlnite de regulă în SUA. Acum, părinții de la școala copiilor mei strâng haine pentru săraci și vecinii adună jucării pentru pacienții din spitalul de pediatrie. Prietena mea, Lidia, un avocat, gătește supă caldă pentru nevoiași.

Îmi place să cred că este vorba de solidaritate. Știu că în asemenea cazuri motivația este o necesitate, vine din disperare. Dar este bine. Când îi dau acea pâine caldă responsabilului de la parcare, desigur că râdem amândoi, chiar și pentru o secundă”, conchide Zerpa, într-un material scris pentru Bloomberg.