Intermarium, „bariera” dintre Rusia și Europa în care România este „fundația”

Publicat: 08 07. 2017, 19:53
Actualizat: 08 07. 2017, 20:47

Conceptul de Intermarium a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la statutul de putere regională și este compus din statele baltice, Polonia, Slovacia, România, Ungaria și Bulgaria. Scopul său este să descurajeze orice mișcare potențială a Rusiei către Vestul Europei, iar SUA susțin acest concept, iar restul Europei „agonizează” din cauza lui, arată George Friedman, fostul analist principal al Stratfor.

Geostrategul american arată că Polonia și România sunt statele-fundație pentru conceptul de Intermarium și de aceea dezvoltă legături militare strânse, cărora li s-au alăturat și statele baltice. Singurul stat est-european care până acum a făcut figură separată de acest bloc a fost Ungaria, care a dezvoltat legături egale cu Rusia, dar și cu SUA, însă există semnale puternice că și Ungaria este pregătită să se alăture. Un astfel de semnal este faptul că pentru prima oară Ungaria va participa la un exercițiu multinațional în Marea Neagră, alături de România și Bulgaria. Atunci, flancul estic al Peninsulei europene va avea un grup coeziv, sprijinit de o putere globală, care formează o linie de demarcație între Rusia și restul Europei.

Există însă îngrijorări cu privire la formarea de facto a Intermarium. Puțini europeni își doresc să revină la politicile Războiului Rece, cei mai mulți considerând că interesele Rusiei pot fi satisfăcute fără crearea unei linii de descurajare. De asemenea, sprijinul SUA pentru acest nou bloc geopolitic concurează cu NATO. Deși statele din Intermarium fac parte din NATO, funcțional ele se pot baza doar pe asistență militară care conține și SUA în ecuație.

O altă provocare este pentru Uniunea Europeană. Cele mai multe state din Intermarium nu fac parte din zona Euro, dar constituie cea mai dinamică parte a Europei, din punct de vedere economic. Economiile din Est sunt în creștere și se laudă cu forță de muncă bine educată, înalt calificată și relativ ieftină, arată Friedman, iar acest lucru poate deranja status-quo-ul economic.

„Intermarium pune bazele, în opinia mea, unui curent economic mai integrat. Va fi în interiorul UE, dar se va comporta diferit față de UE – mai înclinat către antreprenoriat, mai aproape de modelul SUA. Acest lucru va pune stres ăe UE, care nu are nevoie de încă un stres”, arată George Friedman.

Conceptul de Intermarium abia a început să prindă contur, însă deja dă semne de extindere. Deși „bariera” de bază coboară de la Marea Baltică la Marea Neagră, extensia sa logică ar fi în sud-est, până la Marea Adriatică. Acest lucru ar aduce în Intermarium și state precum Austria, Slovenia și Croația.

Această extensie este explicabilă în parte prin creșterea puterii Turciei, care va deveni o putere regională majoră. În trecut, când Turcia a fost o mare putere, influența ei a ajuns până la Budapesta și Viena. Statele  est-europene sunt preocupate de problema imigrației, în care Turcia este implicată în mod natural. Dacă puterea Turciei devine îngrijorătoare, atunci Intermarium va trebui să blocheze nu doar Rusia, ci și Turcia.

O altă problemă pe care Friedman o subliniază în legătură cu Intermarium este momentul ales. Rusia este o amenințare medie acum, din cauza stării în care se află economia țării, susține Friedman, însă Turcia nu este o amenințare. Când va deveni o putere regională, ea va căuta să își extindă puterea înspre Balcani, însă mai este mult timp până atunci. De aceea, consideră Friedman, expansiunea regiunii „celor Trei Mări” este prematură.

De asemenea, includerea în această regiune a statelor balcanice, precum Slovenia și Croația, va alarma cea mai mare putere balcanică, Serbia, iar istoria arată că acest lucru este periculos. Astfel, separarea Turciei de restul Europei încurajează Serbia, care este apropiată de Rusia. „Geopolitca și harta lucrează una împotriva alteia”, arată Friedman. Dacă această expansiune a Intermarium va avea loc către Adriatică, atunci și Serbia ar trebui cooptată, consideră analistul.

„Unul dintre cele mai mari eșecuri ale UE a fost expansiunea sa fără o atentă considerație pentru modul în care noile state vor putea lucra cu vechii membri, în perioade de greutate economică. Impulsul de a se extinde a fost una dintre cele mai mari greșeli ale UE. Expansiunea este bună, dar istoria arată că trebuie să fie sistematică și gândită. Disciplinarea intențiilor este cel mai greu lucru”, își încheie George Friedman analiza.