Măsura luată de Turcia în cazul refugiaților sirieni

Publicat: 11 01. 2016, 12:59
Actualizat: 12 01. 2016, 12:05

Bozkir a făcut această declarație în urma unei întâlniri cu vicepreședintele Comisiei Europene (CE) Frans Timmermans, care declara săptămâna trecută că Uniunea Europeană (UE) este departe de a fi mulțumită de eforturile depuse de Turcia pentru a împiedica migranții să traverseze Marea Egee în Grecia.

„Încercăm să reducem pesiunea migrației ilegale, oferindu-le sirienilor din Turcia permise de muncă”, a declarat Bozkir pentru presă, în urma întâlnirii, la Ankara, cu Timmermans.

Peste 150.000 de persoane au intrat ilegal în Turcia în 2015, iar autoritățile turce au oprit în medie 500 de migranți pe zi, a spus Bozkir.

Turcia găzduiește cel mai mare număr de refugiați la nivel mondial, în cadrul celei mai importante mișcări migratorii înregistrate vreodată în lume.

Peste 2,2 milioane de sirieni au căutat refugiu în Turcia de la începutul războiului civil în țara lor, care intră în al șaselea an. Alți 200.000 de refugiați irakieni s-au refugiat în această țară, iar migranți din Iran, Afganistan și Africa folosesc Turcia ca punct de tranzit către Europa.

Turcia, care aspiră să adere la UE, a încheiat în noiembrie un acord cu UE cu scopul de împiedica migranții să plece spre Europa, în schimbul unui pachet de ajutoare în valoare de peste trei miliarde de euro, a unei înțelegeri cu privire la o liberalizare a regimului vizelor pentru cetățenii și relansării negocierilor de aderare la blocul european al Celor 28.

Guvernul turc a analizat un plan prin care să-i ajute pe sirieni să-și câștige traiul, însă acesta este afectat de o rată a șomajului de peste 10%, în contextul în care creșterea economică încetinește.

Sute de mii de sirieni și alți străini muncesc ilegal, în schimbul unor salarii mici, însă doar aproximativ 6.000 de sirieni au primit permise de muncă, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), o Agenție ONU.

În prezent, refugiații aflați sub protecție temporară pot munci în cadrul comunității refugiaților din Turcia, de exemplu ca medici sau profesori în tabere.