Povestea servietei care a schimbat Europa

Fundamentele Uniunii Europene, ce se aflau în servietă lui Schuman, au apărut într-un moment în care omenirea s-a speriat de ea însăși.

Schuman, care călătoarea către Paris, avea la el planul care urmă să aducă pacea în Europa. Era la a opta ciornă. Nu Schuman era autorul lui, ci Jean Monnet, omul care reușise să găsească o formulă prin care făcea războiul între europeni imposibil.

Dar pentru asta avea nevoie de un politician care să poată vorbi cu toate părțile interesate și să îi convingă pe toți că planul putea să aibă succes.

Aici intervenea ministrul de externe francez. Asta era rolul lui Schuman. Practic, Jean Monnet, tehnocratul genial, avea nevoie de Robert Schuman, politicianul genial. Prima oară trebuia să convingă întreg guvernul francez, pentru a putea vorbi în numele lui. După aceea, Germania de Vest trebuia să fie de acord. De asemenea, trebuia văzut dacă europenii mai credeau că pacea mai este un concept plauzibil sau o utopie, dacă urmau să susțină proiectul sau nu.

Mai pe scurt, multe puteau merge rău.

Imediat cum ajunge la Paris, pe 9 mai, Schuman are o întâlnire cu membrii guvernului francez, ocazie prin care le prezintă propunerea și le cere sprijinul politic. Planul era cel puțin curajos. Robert Schuman se bate pentru fiecare idee și deși au fost momente, pe parcursul ședinței, în care se părea că totul se va nărui, premierul de atunci, George Bidault, îi garantează lui Schuman întregul sprijin al cabinetului pe care îl conducea. Practic, Franța susținea planul unei Europe unite.

Acum urmă testul publicului. Imediat după ce obține acordul guvernului francez, Schuman convoacă o conferință de presă la Quai d”Orsay, sediul ministerului de externe de la Paris.

Sala aleasă este Salon d”horloge. Ora aleasă, 18.

Nimeni nu se aștepta la ceva deosebit. Credeau că o fie un anunț banal. De altfel, atâtea declarații rămân uitate. Fie pentru că reprezinte doar o serie de platitudini, fie pentru că impactul lor asupra istoriei este egal cu zero.

Robert Schuman nu știa exact dacă declarația lui va însemna ceva în istoria Europei. Cu siguranță, speră. Dar până la urmă, planului lui pentru pacea europeană abia trecuse de guvernul francez și mai erau atâtea obstacole în față. Din nou, multe puteau merge prost.

” Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință.

Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europa organizată și activă este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice.”

Așa începe una dintre cele mai importante declarații ale secolului trecut. Schuman avea să prezinte ideea lui Jean Monnet de a face războiul imposibil.

„Guvernul francez propune că producția franco-germană de cărbune și oțel să fie plasată sub o Înalta Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene.  Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federații europene și va schimbă destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniției de război, dar care au fost, în același timp, cele mai constante victime ale conflictelor.”

Era pentru prima oară când se întâmplă așa ceva. Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a gândit în așa fel încât să facă războiul imposibil din punct de vedere material, punând sub autoritatea unui for supranațional producția de cărbune și oțel a Europei.

„Solidaritatea de producție astfel stabilită va demonstra că orice război între Franța și Germania devine nu numai inimaginabil, ci și imposibil din punct de vedere material.”

Practic, Schuman invită Germania și alte state europene să se alăture unei noi ordini continentale.

După declarația să, Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest, anunță că este de acord cu propunera lui Schuman. Italia, Belgia, Luxembourg și Olanda se alătură.

Avea să se întâmple. Europa se unea. În sfârșit.

Citește în continuare pe zf.