Dieta soldaților romani. Ce mâncau, de fapt, potrivit arheologilor: Viața lor s-a schimbat radical pe malul Dunării

Soldații romani detașați la fortăreața Diana-Karataš de pe malul Dunării nu mâncau doar cereale și mâncare conservată. Arheologii au studiat 10.000 de rămășițe de origine animală și au descoperit că romanii au mâncat carne, timp de sute de ani. Vânătoarea și pescuitul au devenit activități tot mai populare în secolul 4, pe măsură ce viața la granița Imperiului s-a schimbat radical, scrie archaeologymag.com.

Studiul publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, a examinat 10.389 de rămășițe de origine animală, recuperate în timpul escavării la fortăreața romană din estul Serbiei. Cetatea se afla la ieșirea din Cheile Dunării (Defileul Porților de Fier), fiind unul din cele mai importante puncte strategice ale fluviului.

Construcția datează de la jumătatea secolului 1 și a găzduit între 800 și 1.000 de soldați, fiind folosită până în secolul 6.

Arheologii au împărțit rămășițele în patru perioade, din secolul 1 până la începutul erei bizantine.

Aproape 3.800 de oase au fost identificate pe specii. Aceste descoperiri au permis arheologilor să urmărească schimbările în obiceiurile alimentare de-a lungul a șase secole.

Porcii, preferați de soldații romani

Dieta soldaților romani conținea și carne. Au fost identificate oase de bovine, porcine și ovine. În primii ani, porcii au reprezentat principala sursă de carne, însumând jumătate din resturile de origine animală.

În alte fortărețe romane, soldații consumau cu precădere bovine. Se pare că romanii au urmat tradițiile culinare ale Daciei sau au cumpărat animale de la fermierii locali.

Obiceiurile de consum s-au schimbat de-a lungul timpului. Animalele ajungeau vii la romani, care le sacrificau.

Pe oasele de animale apar semne de cuțit și topor. Cei mai mulți porci erau sacrificați la vârsta de 1-3 ani, iar vițeii, oile și caprele erau sacrificate la vârsta de 4 ani. Animalele furnizau însă și lapte, lână, fiind folosite și la munca de la câmp, înainte de a intra în ciclul alimentar.

Schimbare majoră în secolul 4

Cea mai mare schimbare apare în secolul 4. Procentul mamiferelor sălbatice a crescut de la 10% la 18%, în perioada romană târzie și apoi la 22% în perioada bizantină. Cerbul roșu și mistrețul devin delicatese pe masa romanilor, ca și căprioara, iepurele, ursul, lupul, vulpea și chiar aurocii rari (specie străveche și dispărută de bou-sălbatic).

Totodată, pescuitul a început să joace un rol important. Rămășițele de sturion beluga au fost cele mai numeroase, dar s-au găsit și urme de cegă, sturion rusesc, sturion înstelat, somn, crap și știucă.

Multe oase de pește aveau semne ale preparării pentru consum. Romanii pescuiau cu cârlige, ace și foloseau chiar și plase de pescuit.

Arheologii leagă această „migrare” către vânătoare și pescuit de schimbările din armata romană și de tulburările tot mai mari de-a lungul frontierei Dunării. Pe măsură ce rețelele de aprovizionare au devenit mai puțin fiabile, soldații au depinde mai mult de pădurile din apropiere și de râu pentru hrană. Constatările arată că viața de zi cu zi de la Diana-Karataš s-a schimbat odată cu vremurile, în timp ce terenurile și apele locale au modelat ceea ce a ajuns pe mesele soldaților Imperiului Roman.

Sursa foto: archaeologymag.com