În august 1966, un profesor de astronomie american a susținut o teorie inedită: monumentele megalitice circulare din Neolitic erau construite pentru a prevesti eclipsele solare.
Experții au dezbătut de mulți ani utilitatea și modul cum ar fi fost construit monumentul megalitic Stonehenge din sud-vestul Angliei. Cei mai mulți istorici și cercetători n-au putut decât să speculeze că monumentul a fost dedicat comemorării morților, fie ca un altar de sacrificii, fie ca un lăcaș de cult pentru alte ceremonii religioase dedicate solstițiului de vară.
Profesorul Gerald Hawkins din Boston a publicat în cartea sa „Stonehenge descifrat” din 1965 teoria că Stonehenge ar fi fost folosit pentru prevestirea eclipselor solare.
El a sugerat că alinierea bolovanilor gigantici arată că Stonehenge ar fi fost folosit ca un calculator preistoric pentru a urmări traiectoria Lunii și a calcula și prevesti eclipsele solare, considerate fenomene cosmice de mare importanță pentru britonii antici.
Hawkings a arătat cu ajutorul unei machete exacte a Stonehenge-ului că în cel mai mare cerc, care marchează circumferința sitului, există 56 de găuri.
„56 era singurul număr care se potrivea unui anumit model al Lunii”, a susținut el, sugerând că găurile „constituie un simplu instrument de numărare pentru prezicerea eclipselor”
„Stonehenge era legat de Soare și Lună la fel de strâns ca mareele. Era un observator astronomic. Și unul bun, de asemenea.”
Deși marcarea pozițiilor solare la mijlocul iernii și la echinocții era „firească de așteptat”, a declarat el pentruBBC.
Luna este un lucru foarte dificil de observat, deoarece își schimbă poziția mult mai complicat decât Soarele. Nu poate exista nicio dispută cu privire la faptul dacă a fost un templu sau un observator. Era ambele, deoarece Soarele și Luna erau zei în acele vremuri.”
Sursa Foto:Shutterstock/Envato