Ce ascunde „strategia așteptării”. Adevăratul motiv pentru care Israelul ezită să lovească decisiv Iranul

Regimul de la Teheran rămâne o provocare semnificativă pentru Israel. Dar, atâta timp cât Iranul nu deține arme nucleare, amenințarea este una relativ limitată, se arată într-o analiză publicată de Israel Defense. În consecință, actuala amenințare iraniană poate fi abordată în două moduri. Primul ar fi o confruntare militară menită să slăbească Iranul. O altă opțiune viabilă este, însă, strategia așteptării.

Este posibil ca raportul costuri/beneficii al unei campanii militare împotriva Iranului să nu justifice prețul pe care l-ar plăti Israelul.

În ecuație trebuie introduși factori precum numărul de interceptoare pe care le-ar folosi Israelul (pentru că Iranul va reacționa și va trimite rachete) și capacitatea Iranului de a se reconstrui/de a învăța din fiecare rundă de lupte.

• Dacă se preconizează că o confruntare va slăbi Iranul din punct de vedere militar, dar nu și politic, așteptarea ar putea fi de preferat.
• Aceasta s-ar baza pe presupunerea că o formă de revoltă în interiorul Iranului ar putea apărea în viitorul apropiat.

O rebeliune capabilă să înlăture regimul iranian ar putea avea succes cu o singură condiție. Să primească un sprijin substanțial din partea Israelului, Statelor Unite și altor state. Dar ar fi necesară o pregătire prealabilă.

Houthi și Hezbollah – ecuație dificil rezolvat

Să presupunem o nouă confruntare Israel-Iran se materializează. Poziția SUA s-ar putea schimba dramatic pe măsură ce campania se desfășoară.

Perspectiva unei noi runde de lupte a fost o caracteristică constantă a perspectivei de securitate a Israelului. Și asta încă de la înființarea statului, în data de 14 mai 1948. În fiecare rundă de conflicte cu statele arabe, Israelul a urmărit mai multe obiective.

Cel mai important a fost supraviețuirea, alături de obiectivele pe termen lung de consolidare a descurajării și slăbire a adversarului cât mai mult posibil.

Cu Iranul, Israelul este din nou angajat într-un conflict interstatal. Conflictul implică și confruntarea cu organizații-proxy – Houthi, Hezbollah – „aliniate” cu Teheranul.

Deocamdată, Iranul nu este pe punctul de a produce o armă nucleară care ar putea fi montată pe o aeronavă sau pe o rachetă balistică.

Dar Israelul, cu asistență americană, ar trebui să încerce să amâne procesul cât mai mult posibil, inclusiv prin atacuri militare, se arată în analiză.

Principalul obiectiv al Israelului

Amenințarea iraniană este convențională și, chiar și în acest sens, limitată. Iranul provoacă Israelul în același mod în care o fac organizațiile-proxy, folosind rachete balistice, drone și alte arme.

• Hezbollah, înainte de loviturile suferite în 2024, avea capacități militare comparabile cu cele ale Iranului.
• Israelul se confruntă în prezent cu perspectiva unor victime și a unor pagube extinse.
• Dar nu se confruntă nu cu o amenințare existențială.
• Obiectivul Israelului, în ultimă instanță, este de a împiedica Iranul să atace.

Dilema este dacă să încerce să descurajeze Iranul fără a iniția o confruntare sau să atace primul, eventual în viitorul apropiat, pentru a slăbi Iranul cât mai mult posibil din punct de vedere militar și economic.

Este dificil de evaluat în avans care parte ar suferi pierderi și pagube mai mari, mai ales dacă o nouă rundă de lupte s-ar prelungi. O astfel de evaluare trebuie să ia în considerare și disponibilitatea fiecărei părți de a suporta pierderi, ceea ce nu corespunde neapărat prețului real pe care l-ar plăti.

O altă considerație este modul în care uzura reciprocă susținută până acum va afecta următoarea confruntare și pe cele care ar putea urma. Aceasta include capacitatea fiecărei părți de a-și reaproviziona arsenalul: rachetele balistice și dronele Iranului și interceptoarele și munițiile aer-sol ale Israelului.

Capacitatea de adaptare a Iranului

Iranul se adaptează după fiecare rundă de lupte. Apoi se pregătește pentru următoarea. Acest proces nu este neapărat liniar.

• Perioada războaielor dintre Israel și statele arabe a durat din 1948 până în 1982, cu câte un război având loc în fiecare deceniu.
• Conflictul Israelului cu Iranul datează din 1979 și a escaladat treptat, atingând un vârf cu războiul direct care începe în 2024.
• Perioada războaielor cu Iranul ar putea continua mulți ani.
• Israelul trebuie să se pregătească în consecință, inclusiv prin evaluarea atentă a diverselor considerații implicate în fiecare rundă.

Israelul trebuie să se pregătească pentru posibilitatea ca o confruntare cu Iranul să declanșeze o escaladare pe alte fronturi, în special implicând Houthi și Hezbollah.

Acest lucru ar putea avea implicații semnificative pentru divizarea resurselor israeliene, inclusiv a capacităților de informații și a puterii aeriene.

Cum va muta SUA?

Statele Unite s-ar putea alătura Israelului într-o campanie militară sau și-ar putea limita implicarea la asistarea unui atac israelian.

Administrația Trump ar putea, de asemenea, să decidă să evite o nouă rundă de lupte, să o încheie prematur în ciuda planurilor inițiale sau să schimbe cursul pe măsură ce evenimentele se desfășoară.

Trebuie să cântărească o serie de aspecte, inclusiv riscul ca această campanie să devină prelungită și mai complicată decât se anticipase.

• Raportul cost-beneficiu și impactul potențial asupra piețelor energetice
• Relațiile cu statele din Golf, îngrijorate de o altă confruntare
• Poziția Partidului Republican în Congres
• Necesitatea de a evita epuizarea stocurilor de arme
• Posibilitatea deschiderii unor fronturi suplimentare, cum ar fi Yemenul

În concluzie, o nouă rundă de lupte nu este esențială dacă nu întârzie semnificativ programul nuclear al Teheranului.

Israelul trebuie să analizeze cu atenție costurile potențiale, constrângerile și alte considerații înainte de a lansa un atac preventiv împotriva Iranului.