EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: „Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii. Următoarea iarnă va testa reziliența economică a UE”

EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii. Următoarea iarnă va testa reziliența economică a UE
Publicat: 02/08/2022, 14:49

Războiul din Ucraina a resetat și a remodelat „balanța puterilor” la nivel global. După 160 de zile de conflict ruso-ucrainean, s-a ajuns la o reașezare a alianțelor geoeconomice. În plus, ne confruntăm cu o situație de război economic global concomitent cu invazia militară în Ucraina. Dincolo de toate acestea, conflictul armelor din Ucraina a accelerat „maniera în care se elaborează politicile, răspunsurile europene pentru Rusia”, spune în interviul acordat pentru Gândul analistul geopolitic Antonia Colibășanu.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, războiul din Ucraina a determinat o consolidare a imaginii acesteia ca o forță unită, marea vulnerabilitate constituind-o încă dependența de energia importată din Rusia. Ca atare, proba de foc va fi următoarea iarnă, care va testa reziliența economică a UE, susține Antonia Colibășanu.

„Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii. Avem de-a face cu o ecuație geoeconomică în care statele caută, deci, soluții inclusiv prin alianțe și protecționism – ceea ce determină remodelarea lanțurilor de producție și a celor de aprovizionare la nivel global. Cu implicații asupra a ceea ce numim „balanța puterilor” la nivel global”, explică analistul geopolitic. 

Antonia Colibășanu recunoaște însă că suntem în mijlocul unui razboi în care informația are un rol esențial, iar propaganda își joacă și ea rolul, la fel de important, în susținerea intereselor tuturor taberelor implicate.

Analistul geopolitic nu exclude – în ciuda încercărilor nereușite de până acum de a aduce Ucraina și Rusia la masa tratativelor – că va exista, într-un final,  și o soluție diplomatică.

„Războiul economic determină nu doar incertitudine, ci și o realiniere globală, în plan strategic”

Reporter: Războiul din Ucraina a ajuns în cea de-a 160-a zi. Întorcându-ne puțin la început de februarie, atunci când lumea era paralizată de întrebarea va ataca sau nu Putin Ucraina, cum se vede acum întreaga situație, cu o lume care baleiază între valurile pandemiei și un război care pare că nu se mai termină? Vă așteptați ca lucrurile să escaladeze și să se prelungească atât de mult?

Antonia Colibășanu: În primele zile ale invaziei, nu se aștepta nimeni ca acest război să dureze atât, toată lumea evalua și se temea de o preluare rapidă a Kievului de către Rusia. Îmi amintesc că în primele zile ale războiului, din perspectivă economică, se calcula impactul pe termen scurt al suspendării traficului naval în Marea Neagră.

De fapt, prin blocarea porturilor ucrainene, Rusia începea războiul economic global și ne transmitea mesajul că acest conflict este unul complex – ar fi trebuit să înțelegem de atunci că va fi de durată. Rusia se pregătise și își pregătise arsenalul, inclusiv în domeniul economic, nu doar militar.

În momentul de față înțelegem că ne confruntăm cu o situație de război economic global, concomitent cu invazia militară în Ucraina. Comparativ cu domeniul economic, în plan militar, lucrurile au escaladat mai puțin. Războiul economic determină nu doar incertitudine, dar și o realiniere globală, în plan strategic. Suntem într-o perioadă de „reașezare” la nivel global  a alianțelor geoeconomice, cu implicații pentru modul în care va evolua războiul economic și sigur, cu implicații pentru modul în care va evolua războiul din Ucraina.

„În plan militar, coordonarea din cadrul NATO a fost ceea ce a susținut Europa”

“Puterea geopolitică a UE în devenire (?): O întrebare a războiului din Ucraina?” Este întrebarea unui articol al dumneavoastră despre modul în care războiul din Ucraina ar putea influența puterea – în sensul geopolitic –  Uniunii Europene, consolidându-i rolul la nivel global. Cum stau lucrurile până acum? Cine a influențat pe cine și cum s-au schimbat mecanismele puterii?

Puterea unui actor geopolitic se definește teoretic prin capacitatea de a rezista influențelor externe din punct de vedere structural, astfel încât să poată să influențeze, la rândul sau, pe alții. Și – așa cum se discută de altfel și în articolul citat de dumneavoastră, pentru care vă mulțumesc – este vorba de trei domenii în care analizăm capacitatea actorului geopolitic de a-și menține reziliența pentru a-și putea susține interesele în plan extern: politic, militar și economic.

În cazul Uniunii Europene, cel puțin în primele săptămâni, războiul din Ucraina a determinat o consolidare a imaginii acesteia ca o forță unită, ceea ce se traduce într-un plus al puterii politice. Mai mult, hotărârea și rapiditatea cu care Uniunea Europeană a acceptat candidatura Ucrainei și Republicii Moldova au contribuit la confirmarea acestei imagini, chiar dacă au existat critici vis-a-vis de modul în care Uniunea Europeană a acționat față de alte state din vecinătatea sa, dintre care cele mai notabile sunt cele din Balcani. S-a transmis mesajul că Uniunea poate să ia hotărâri rapide în caz de urgență.

În plan militar, coordonarea din cadrul NATO a fost ceea ce a susținut Europa în sensul creșterii puterii militare. Prin Conceptul Strategic adoptat la Madrid, aliații europeni au consimțit o implicare mai mare, în sensul investițiilor în capabilități. Sigur, Uniunea Europeană ca actor nu și-a mărit puterea militară, o dimensiune pe care aceasta nu o are decât prin prisma statelor membre și coordonarea acestora în cadrul NATO.

„Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii”

Care este, în momentul de față, vulnerabilitatea politică pentru UE?

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană este o putere globală. Dimensiunea pieței comune, nivelul de integrare și armonizare a activității economice sunt cele mai puternice argumente pentru reziliența sa.

Marea vulnerabilitate o constituie însă dependența de energia importată din Rusia. Mai mult, nivelul de dependență (de aproximativ 40% la nivel unional) nu este similar de la un stat membru la celălalt – ceea ce constituie o vulnerabilitate politică pentru Uniunea Europeană.

Pe scurt, statele membre nu pot avea același punct de vedere vis-a-vis de politicile energetice pentru că se confruntă cu probleme diferite. Ca atare, următoarea iarnă va testa reziliența economică a Uniunii Europene.

Momentan, Comisia a înaintat un plan de acord asupra consumului energetic care, deși a fost aprobat de Consiliu, nu a fost acceptat în forma sa inițială. Doar după ce s-au inclus o serie de derogări menite să protejeze interesele naționale ale statelor membre acesta a fost adoptat. Mai mult, prerogativele acestui acord sunt voluntare, ele devin obligatorii doar în cazul în care se înregistrează o situație de urgență (pe care o semnalează Comisia și asupra căreia statele trebuie să voteze – cu majoritate calificată – în Consiliu).

În principal, problema energetică privește cea mai puternică economie europeană – Germania, aceasta fiind cea mai vulnerabilă datorită dependenței față de energia importată din Rusia. Acordul acoperă, prin diminuarea cu 15% a consumului energetic la nivel european, cantitatea de gaz pompată prin conducta Nord Stream 1 și destinată sistemului termic german.

Ca atare, acordul este menit să asigure Germania în cazul în care Rusia va decide să nu-i mai furnizeze gaz. Astfel, deși acest acord poate reprezenta primul pas spre demonstrarea solidarității economice la nivelul UE și, deci, consolidarea puterii economice la nivelul Uniunii, tot el oferă soluțiile prin care statele membre pot alege susținerea și protecția interesului național.

Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii.

„Situația din Ucraina a accelerat răspunsurile europene pentru Rusia”

Și-a schimbat Uniunea Europeană procesul de elaborare a politicilor pentru a se adapta la situația de criză din Ucraina?

Da, modul în care Uniunea Europeană a abordat candidatura Ucrainei și Moldovei este o dovadă în acest sens. De asemenea, maniera și rapiditatea cu care s-a elaborat un acord privind consumul de energie este un alt argument. După ce, din aprilie, livrările prin Nord Stream 1 au fost sub capacitate, Rusia a anunțat, la începutul lunii iunie, că va sista aprovizionarea cu gaze prin această conductă pentru 10 zile, invocând  lucrări de mentenanță necesare.

Era un semnal pentru Germania și Uniunea Europeană, având în vedere dependențele în lanț față de economia germană existente la nivelul UE. Comisia Europeană a răspuns prompt prin inițierea unui acord-cadru care a fost aprobat în Consiliu, chiar și modificat. Situația din Ucraina a accelerat maniera în care se elaborează politicile, răspunsurile europene pentru Rusia.

Cu cât crește reziliența, cu atât crește și capacitatea de influență a unui stat

Ce ne arată geografia? Dar geopolitica? Cum ne influențează, modelează fiecare în parte?

Aceasta este o întrebare complexă, la care voi încerca să răspund cât se poate de scurt. Geografia este esențială, știu că poate suna a clișeu ceea ce spun acum, însă omul de la munte nu împărtășește aceleași temeri cu cel care trăiește la șes. De la această realitate simplă, ne putem închipui cum munții sau râurile devin granițe sau punți, în funcție de modul în care omul își definește existența, la nivelul comunității. Iar acest sens al existenței umane este deopotrivă politic, economic și, mai ales, securitar.

Trăim într-un anume spațiu geografic, aparținem unei comunități care și-a definit existența, cultura, cutumele, având în vedere temerile cu care s-a confruntat de-a lungul timpului – unele devenite de-a lungul timpului riscuri, altele vulnerabilități. Acestea determină modul în care comunitatea a evoluat și evoluează, prioritățile, interesele pe care trebuie să și le susțină și să le apere.

Geopolitica se ocupă tocmai cu modul în care societățile umane se schimbă, prin evoluție, menținându-se ancorate însă în imperative de securitate determinate de geografie. De asemenea, geopolitica privește decizia politică prin prisma interesului societății, privită în primul rând din perspectiva unui stat național, „celula” de organizare la nivel guvernamental a sistemului global. Acest lucru face ca geopolitica să aibă o funcție de predicție – vorbim despre puterea statică (referitoare la reziliența statului) și puterea dinamică a unui stat (sau, sintetic, capacitatea de influență a unui stat asupra sistemului global).

Cu cât crește reziliența, cu atât crește și capacitatea de influență a unui stat. Pentru cetățenii unui astfel de stat, puternic, acest lucru se traduce prin stabilitate și oportunități de dezvoltare personală. Ca atare, capacitatea societății de a-și menține echilibrul determină creșterea puterii acesteia, în sensul în care definim puterea geopolitică – ceea ce, într-un final, explică nivelul de trai al individului.

Sigur, aceste lucruri par abstracte – dar, de exemplu, dacă ne gândim la geopolitica Războiului Rece, capacitatea Vestului de a-și menține reziliența și a-și susține creșterea i-a determinat, într-un final, destinul câștigător. În același timp, sistemul occidental a devenit un magnet, un deziderat pentru cel răsăritean – ceea ce explică, în mare măsură inclusiv evenimentele contemporane.

Prin destrămarea URSS, Rusia a intrat într-o criză socio-economică majoră, din care și-a revenit doar la începutul anilor 2000. Apoi, temerea pierderilor zonelor de influență în teritoriile fostelor state sovietice i-a crescut și mai mult agresivitatea și hotărârea de apărare a acestor zone – toate acestea, fiind, în esență legate de temerea Rusiei că Occidentul ar putea să-i influențeze atât de mult geografia socială încât să se piardă pe sine.

Geopolitica explică în mare măsură atitudinile statelor naționale, societăților și, chiar dacă la suprafață pare că ignoră individul, îi modelează, așa cum bine ați spus, destinul. Mă voi opri aici – am scris un volum cu acest subiect, „Geopolitică și geoeconomie contemporană” și predau și un curs la SNSPA…, deci risc să ducem conversația mult mai departe decât e necesar pentru un răspuns la aceasta întrebare, care sigur, e extrem de ofertantă.

”Modul în care comunitatea de afaceri va înțelege să se adapteze noilor condiții globale va determina soarta acestui război”

Cât de mult a schimbat și schimbă războiul din Ucraina noua ordine mondială? Putem vorbi despre o reașezare pe harta politică a lumii a marilor puteri, despre mari perdanți și mari câștigători?

Cu siguranță, războiul din Ucraina schimbă sistemul global și putem vorbi de o reașezare pe harta lumii. Nu suntem încă în punctul culminant al războiului economic și nu putem vorbi de finalul acestuia. Cu privire la marile puteri, discutăm de modul în care se va poziționa China, având în vedere războiul dintre Occident (SUA și Europa) și Rusia. Este posibil să vedem prea puține schimbări radicale – China este dependentă de economia Statelor Unite și de piața europeană, deci modul în care va acționa vis-a-vis de Rusia este unul extrem de precaut, în continuare.

Ceea ce este interesant este modul în care atât Occidentul, cât și Rusia negociază cu statele în curs de dezvoltare din Africa, America Latină și Asia pentru a-și consolida poziția prin alianțe strategice. Unele dintre aceste alianțe sunt evidente, altele sunt mai puțin clare, mai ales în cazul statelor fragile, cum sunt cele din Africa de Nord (un exemplu ar fi Algeria), care încearcă să câștige de pe urma discuțiilor cu ambele părți.

De asemenea, un lucru mai puțin menționat, dar extrem de important: modul în care comunitatea de afaceri înțelege să se adapteze la noile condiții globale – în condițiile unei integrări fără precedent la nivel global – va determina soarta acestui război.

Marea Neagră este o mare cu risc de război – acest lucru se traduce în costurile aferente transporturilor maritime și, prin urmare, în costul mărfurilor și asigurării acestora. Sancțiunile asupra Rusiei au determinat, de asemenea, creșteri ale costurilor operaționale aferente afacerilor care implică această țară și determină în continuare efecte asupra asigurărilor și creditării aferente.

Toate aceste lucruri, inclusiv inflația crescută și potențialul unei crize alimentare, fac ca afacerile globale să se restrângă, în timp ce comunitățile de afaceri și consumatorii le cer mai multă protecție statelor. Avem de-a face cu o ecuație geoeconomică în care statele caută, deci, soluții inclusiv prin alianțe și protecționism – ceea ce determină remodelarea lanțurilor de producție și a celor de aprovizionare la nivel global. Cu implicații asupra a ceea ce numim „balanța puterilor” la nivel global.

„Suntem în mijlocul unui război în care informația este esențială”

Văzând cum stau lucrurile până acum, va exista o soluție politico-diplomatică în speța Rusia-Ucraina?

Sigur că va exista. Poate nu pare că va surveni foarte curând, însă va exista și există o soluție diplomatică. De fapt, încercări de a aduce la masa negocierilor cele două părți au tot fost, momentul în care acestea vor avea succes – în sensul revenirii la pace – depinde doar de capacitatea părților să continue lupta. Atât în teren, în sens militar, cât și în domeniul economic.

Realitatea politică globală este în plină regândire. Cine deține inițiativa comunicării în spațiul public? Rusia? Ucraina, SUA?

Toată lumea. Suntem în mijlocul unui razboi în care informația este esențială, iar propaganda joacă un rol important în susținerea intereselor părților.

Dr. Antonia Colibășanu, despre înțelegerea geopoliticii, economie, politică și stabilitatea socială

Analistul geopolitic Antonia Colibășanu prezintă, în cea mai recent publicată carte a sa, „Contemporary Geopolitics and Geoeconomics 2.0” (2021), precum și în „Geopolitică și Geoeconomie Contemporană” (2020), cadrul pentru înțelegerea geopoliticii și modul în care factorii economici intersectează politica și stabilitatea socială.

Este Chief Operating Officer (directorul operațional) al Geopolitical Futures, fiind responsabilă cu supravegherea tuturor departamentelor și a operațiunilor desfășurate de companie. De asemenea, este lector de relații internaționale la Școala Națională de Studii Politice și Administrave și profesor asociat la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I – Departamentul Regional de Studii de Management al Resurselor de Apărare.

Din 2017, dr. Antonia Colibășanu este listată ca speaker cu experiență în domeniul geopoliticii la Agenția Sweeney (Distinguished Scholar & Speaker on Geopolitics) și vorbește frecvent pe teme internaționale de economie și securitate la conferințe și evenimente din Europa. Din 2012, a lucrat în consiliul educațional al Academiei Internaționale de Studii Avansate din Grecia, un program de vară care reunește studenți din Eurasia și Orientul Mijlociu.

Printre alte acreditări academice, Antonia Colibășanu deține un doctorat în afaceri internaționale și economie la Academia de Studii Economice din București, teza axându-se pe analiza riscurilor de țară și procesele de luare a deciziilor de investiții în cadrul companiilor transnaționale. De asemenea, deține o diplomă de masterat în managementul proiectelor internaționale. Este absolventă a Facultății de Relații
Economice Internaționale de la Academia de Studii Economice din București și a Institutului Internațional de Politică și Economie, Universitatea Georgetown.

Sursă foto: Facebook Antonia Colibășanu

Mara Răducanu
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență, Aleph citeste mai mult